|
Domnul Daniel-Liviu Toda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Cred că politica externă a României devine tot mai insignifiantă. Nu de mult, l-am văzut pe ministrul de externe, domnul Aurescu, pus la colţ de un jurnalist englez. Nu îmi imaginasem că un diplomat de acest nivel nu îşi găseşte cuvintele şi nu e în stare să iasă neşifonat dintr-un interviu. Ca membru al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor, am avut ocazia să audiez diverşi ambasadori. Am văzut mulţi profesionişti adevăraţi. Dar am întâlnit şi mulţi diletanţi propuşi acolo pentru calităţile ştiute doar de prietenii politici cu influenţă în coaliţia de guvernare. Problema resursei umane din Ministerul Afacerilor Externe este îngrijorătoare. Ambasadorul nostru în Kenya îşi compara colegii din statele africane cu maimuţele. O glumă evident neinspirată şi profund rasistă. Avem şi un record - suntem ţara care nu a fost în stare să îşi elibereze timp de opt ani cetăţeanul ajuns în mâna unei grupări teroriste din Burkina Faso. Putem spune că e un record de incompetenţă pentru răpirile din Sahel. Numărul redus de diplomaţi competenţi este doar una din problemele MAE. A doua este lipsa unei viziuni în politica noastră externă. În discuţiile internaţionale noi nu propunem subiecte, nu avem ce anume negocia, fiindcă nu cerem aproape nimic partenerilor noştri. Nu contăm pe scena internaţională, nici ca jucători, nici ca mediatori. Este adevărat că acest dolce far niente de la Externe este inclusiv consecinţa unei lipse a viziunii şi a strategiei internaţionale a Guvernului PSD-PNL-UDMR. O incompetenţă care i se potriveşte ca o mănuşă domnului Aurescu. Totuşi, îmi permit să visez că politica externă - apanajul principal al Preşedintelui României - îşi va regăsi misiunea odată cu terminarea celui de-al doilea mandat al domnului Iohannis. Până atunci, singura mea speranţă este să nu mai citim titluri în presa internaţională despre vreun ambasador român cu umor grotesc, rasist. Vă mulţumesc.
|