Gheorghe-Eugen Nicolăescu
Gheorghe-Eugen Nicolăescu

Sittings of the Chamber of Deputies of March 27, 2012

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.26/2012
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of March 27, 2012

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.19 Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declaraţie politică despre "Jocurile preşedintelui";

 

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Jocurile preşedintelui"

Din când în când, atunci când îi convine, Traian Băsescu intră în pielea preşedintelui-jucător, uitând că rolul pe care i l-a rezervat Constituţia României este doar cel de arbitru.

Joaca lui a însemnat, de cele mai multe ori, intervenţia în probleme care nu aveau nicio legătură cu misiunea prezidenţială, unul din locurile sale preferate de joacă fiind Palatul Victoria.

Imaginându-se preşedintele-prim-ministru, a visat că luptă şi iese învingător în bătălia cu recesiunea, a visat că a pus criza pe fugă şi că a rezolvat toate problemele nerezolvate de numeroasele guverne portocalii Boc-MRU.

Dintr-o altă postură a sa, cea de preşedinte-justiţiar, Traian Băsescu a mimat lupta cu marea corupţie. Din păcate, săracul războinic nu a reuşit să câştige niciuna dintre bătăliile pe care le-a iniţiat. Nu pentru că nu ar fi putut să câştige, ci pentru că nu au fost bătălii adevărate. Au fost doar lupte imaginare, în care armele au fost doar declaraţiile pompoase despre "ce o să fac şi cum o să fac"; am asistat la câteva episoade de justiţie televizată, la telenovele cu acari-păun, cu NUP-uri şi final aşteptat.

Cum să îşi dorească preşedintele să câştige bătălia împotriva băieţilor deştepţi când băieţii sunt ai găştii de la putere?

Cum să acţioneze Traian Băsescu împotriva furtului şi a hoţilor, când în Parlament hoţia dovedită ocupă scaunul de preşedinte al Camerei Deputaţilor?

Cum să lupte acest preşedinte împotriva corupţiei dacă el se află în vârful piramidei celor corupţi, dacă el nu a lămurit nici până în prezent situaţia controversată a averii şi proprietăţilor sale imobiliare?

Ce ar putea să mai facă, la ce jocuri de imagine să mai recurgă, pentru a putea dezlipi de pe faţa sa şi a PDL-iştilor eticheta de corupţi şi incapabili?

La ce rol s-a gândit acum domnul preşedinte? La cel de detectiv, pe care nu l-a mai exersat de când căuta ziariştii răpiţi în Irak.

Având în vedere că a rezolvat toate celelalte probleme aferente funcţiei prezidenţiale, Traian Băsescu s-a hotărât să se implice personal în cazul deputatului Boldea, dat în urmărire internaţională ca şef al unui grup infracţional.

Nu ştim în ce calitate va face asta, dar ne-a anunţat că îl va căuta chiar şi în găurile de şarpe din Kenya sau din Congo şi îl va aduce în ţară pe urmărit.

Nu ştie cât va dura, dar ne asigură el, preşedintele, că se fac toate eforturile politice şi că s-au declanşat toate procedurile în acest sens.

Să îl credem, să nu-l credem?

Cel mai bine ar fi să ne aşezăm comod în fotolii şi să aşteptăm începerea noului serial electoral "Boldea şi asociaţii", din ciclul "marii fugari din România". Un gen de serial difuzat cu precădere în campanii electorale.

În mod normal, pentru respectarea istoriei, nu ar trebui să lipsească secvenţele filmate în Galaţi, în campania electorală din 2009, când Băsescu, lăuda neobosit PDL-ul local din care făcea parte şi proaspătul fugar. Nu ar trebui uitaţi anii în care personajul a fost vicelider al deputaţilor PDL-işti şi nici perioada în care a aparţinut grupului de traseişti trădători de la UNPR.

Conştienţi de gravitatea acuzaţiilor, atât PDL cât şi UNPR s-au grăbit să se distanţeze de personajul Boldea. Din declaraţiile lor caraghioase ai putea crede că nici nu l-au văzut, nici nu au vorbit cu el, aproape că nici nu l-au cunoscut. Îşi imaginează aceste caricaturi ale politicii că le mai poate crede cineva minciunile?

Este prea târziu pentru o delimitare a portocaliilor de Boldea, după atâţia ani de complicitate în care au ştiut ce se întâmplă, în care, poate, unii i-au fost parteneri sau doar au închis ochii la matrapazlâcurile pe care acesta le-a făcut, simţindu-se protejat de apartenenţa la grupul de la putere.

Cum să ne explicăm altfel lipsa parlamentarilor puterii de la şedinţa în care trebuia să se voteze ridicarea imunităţii deputatului Boldea şi să se aprobe reţinerea şi arestarea acestuia? Dacă USL nu întrerupea pentru câteva minute protestul parlamentar şi nu vota în favoarea solicitării, toate acţiunile ulterioare nu ar fi fost posibile.

Aproape la fel ca în cazul Omar Hayssam, când să aibă şi preşedintele-detectiv ocazia să prindă un infractor, acesta scapă ca un adevărat magician şi ajunge într-o ţară caldă. Instituţiile statului, care ar fi trebuit să împiedice plecarea lui Boldea, au fost, ca şi noi ceilalţi, simpli spectatori. SRI a ştiut, dar nu a putut, procurorii ar fi putut, dar erau prea obosiţi.

O ştire de ultim moment ne informează că Boldea s-a predat în Kenya. Îi spusese el lui Băsescu să nu se obosească să îl caute că vine singur.

În acest caz, primul detectiv al ţării nu a avut mult de muncă. Acum trebuie doar să aşteptăm întoarcerea în ţară a acuzatului. Nu ştim cum va decurge aceasta, dar ştim cu siguranţă că nu vom asista, la fel ca în alte cazuri, la scena îmbrăţişărilor prezidenţiale de la aeroport!