Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"9 mai - Ziua Europei sau ziua marilor speranţe"

La 9 mai 1950, cu ocazia celei de-a cincea aniversări a încheierii celui de-al doilea război mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, propunea Germaniei un acord istoric, capabil să pună capăt divergenţelor seculare dintre cele două state. Propunerea şefului diplomaţiei franceze se referea la crearea unei uniuni în domeniul oţelului şi cărbunelui, ca un prim pas în direcţia unei uniuni mai largi, care să favorizeze dezvoltarea unor relaţii paşnice pe viitor, diminuând cât mai mult posibil riscul reizbucnirii unui război devastator, aşa cum fusese tocmai cel recent încheiat. "Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie"- spunea, cu acea ocazie, Robert Schuman, prefigurând ceea ce avea să se întâmple ulterior pe continentul european.

De atunci şi până astăzi, când Uniunea Europeană numără nu mai puţin de 27 de state membre şi când această mare comunitate de state reprezintă o realitate economică şi politică tot mai solid articulată, ziua de 9 Mai este sărbătorită ca Ziua Europei, simbolizând capacitatea unor state independente şi suverane de a lăsa deoparte ceea ce le diferenţiază şi a pune accent pe interesele comune, pe valorile democratice caracteristice fiecăruia dintre statele membre, pe respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Această structură pan-europeană a câştigat un plus de vigoare odată cu prăbuşirea blocului comunist din Europa Centrală şi de Est, devenind aproape unica speranţă de pace şi de prosperitate a multor milioane de oameni care, până nu demult, trăiau într-un univers, binecunoscutul univers concentraţionar generat de dictatura comunistă.

Sunt unul dintre cei care, pasionat fiind atât de istoria, cât şi de politica Uniunii Europene de a realiza o integrare tot mai accentuată a tuturor statelor membre, în sensul în care fiecare stat membru şi fiecare cetăţean al acesteia să se bucure de drepturi egale, de securitate şi de prosperitate. Pot spune că, cel puţin în zona apărării drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, construcţia prefigurată de Declaraţia Schuman, în acea zi istorică de 9 Mai 1950, şi-a dovedit pe deplin viabilitatea.

Mai mult decât atât, asigurarea libertăţii de circulaţie şi a dreptului fiecărui cetăţean al Uniunii de a munci în oricare dintre statele comunitare au oferit nu doar posibilitatea interacţiunii directe între exponenţi ai unor culturi şi civilizaţii diferite, mult timp separaţi de bariere economice şi politice ce păreau de netrecut, dar şi o şansă deosebită pentru mulţi cetăţeni din ţările cu economii mai puţin competitive, aşa cum este şi ţara noastră, de a profesa în ţări cu economii mult mai performante, aducând un beneficiu de necontestat atât pentru familiile proprii, pentru economiile ţărilor de adopţie, dar şi pentru cele ale ţărilor din care aceştia provin, prin valorile trimise acasă. Nu mai este nevoie, cred eu, să subliniez importanţa pe care au avut-o pentru economia naţională sumele de bani expediate în ţară de concetăţenii noştri care trăiesc şi muncesc în Germania, în Spania sau în Italia.

Ar fi fost de conceput o asemenea realitate, în cazul în care România nu ar fi fost membră a Uniunii Europene? Evident că nu.

Pe de altă parte, sunt la fel de conştient de faptul că actuala criză economică mondială, care pare a fi una fără de sfârşit, a zdruncinat mult încrederea în succesul demersului unional, generând şi accentuând un val de euroscepticism fără precedent. Se consideră, spre exemplu, că un eventual referendum desfăşurat în acest moment pe teritoriul Marii Britanii ar evidenţia faptul că cel puţin jumătate dintre supuşii Majestăţii Sale Elisabeta a II-a ar vota pentru ieşirea acestui stat din Uniunea Europeană. Şi situaţia este valabilă, la scară diferită de la o situaţie la alta, pentru multe alte state comunitare, mai ales pentru cele în care criza economică se resimte cu mai mare acuitate.

Sigur că acestea nu sunt deloc realităţi menite să bucure pe cineva, cunoscându-se câte eforturi s-au depus până acum în direcţia consolidării acestei structuri pan-statale. Un eşec al acesteia ar reprezenta, probabil, un risc greu de calculat în acest moment. Mi-e şi teamă să mă gândesc ce ar însemna, într-o situaţie economică mondială atât de neprielnică, întoarcerea la o Europă fărâmiţată, cu multitudinea de state mai mari sau mai mici având interese divergente, de cele mai multe ori, cu perspectiva deloc improbabilă de întoarcere la realităţile puţin atractive ale războiului rece.

Cu toate dificultăţile economice şi chiar instituţionale pe care le traversează astăzi, sunt convins că Uniunea Europeană va găsi calea de a se regenera şi a-şi perfecţiona continuu mecanismele de cooperare, fiind capabilă să depăşească situaţia de moment şi să dovedească faptul că speranţele pe care sutele de milioane de locuitori ai bătrânului continent şi le-au pus în magistrala viziune a lui Robert Schuman nu au fost zadarnice. Poate că o mai mare şi autentică implicare din partea tuturor statelor membre, cu precădere din partea celor mai de curând aderate, ar grăbi procesul de soluţionare a complexei problematici cu care Uniunea se confruntă la ora actuală.

Pledez, aşadar, cu toată vigoarea pentru o responsabilizare tot mai accentuată a fiecărui stat membru şi a fiecărui cetăţean faţă de destinele viitoare ale acestei construcţii continentale, convins fiind că de acesta atârnă nemijlocit destinul fiecărei ţări europene, implicit al fiecăruia dintre noi.

Să ne bucurăm de ziua de 9 Mai, zi în care un diplomat francez a propus înlocuirea beligeranţei cu cooperarea onestă şi reciproc profitabilă, sau a păcii armate cu una autentică, lipsită de grija izbucnirii unui nou dezastru comparabil sau chiar mai crunt decât cele două războaie mondiale care au zguduit din temelii omenirea în secolul trecut.