Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Alexandru Rotaru?

Domnul Valentin Gabriel Boboc.

Îi rog, între timp, pe colegii de la PSD, să-şi introducă cartela şi să apese pe cererea de luat cuvântul, ca să-i identific care sunt în sală, pentru că lista este lungă. Observ că nu sunt chiar toţi prezenţi şi nu ştiu cui să dau cuvântul şi pierdem vremea tot strigând lista.

Vă rog.

Aveţi cuvântul.

Domnul Valentin Gabriel Boboc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Interdicţii, cu sau fără compensaţii?"

Căutând în istorie, mânat de îndârjirile colegilor din opoziţie, am găsit că pensiile profesionale au fost "inventate" de Colbert, în anul 1673, pentru marinari.

Aşa apare în 1789 Casa de pensii a funcţionarilor de stat ai Franţei, în anul 1831 apar pensiile militarilor francezi, iar în anul 1870, cele ale militarilor americani.

Pentru militarii români, acestea apar într-o formă mai restrânsă în vremea Regulamentului Organic şi sunt apoi legiferate mai clar de către Cuza.

În Anglia, în anul 1815 apar pensiile diplomaţilor, iar în anul 1920 este reglementat pentru prima dată sistemul pensiilor speciale ale funcţionarilor federali americani.

În ceea ce priveşte schemele de pensii ale parlamentarilor, aici, dragi colegi, trebuie să amintesc faptul că în Franţa acestea au apărut în 1904 pentru deputaţi şi în anul 1905 pentru senatori. Acestea au fost păstrate şi în ziua de astăzi, chiar dacă au suferit modificări de-a lungul anilor.

După Primul Război Mondial, se reglementează pensiile speciale ale magistraţilor în aproape toată Europa, inclusiv în Elveţia, în anul 1919.

Sunt doar câteva repere ale sistemului de pensii profesionale ale angajaţilor statului.

După cel de-al Doilea Război Mondial, aceste scheme de pensii speciale se generalizează în aproape toate statele. Doar în statele cu orânduire comunistă toată lumea era "egală".

Totuşi, şi în era comunistă se legiferează pensii profesionale ale militarilor, întâi prin Decretul Consiliului de Stat nr. 293 din 1959, ulterior modificat de mai multe ori.

Important de reţinut este faptul că, până de curând, aceste scheme speciale ale pensiilor profesionale erau motivate doar de importanţa respectivelor profesii, de responsabilitatea ce le revenea categoriilor de amploiaţi ai statului în exercitarea atribuţiilor lor legale.

În ultimele două decenii, au mai intervenit şi alte motive, cum ar fi strategia anticorupţie axată pe prevenire, prin impunerea legală a unor restrângeri serioase ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale din Constituţie. Toate aceste categorii de angajaţi ai statului, fie că vorbim de cei de la nivel naţional, dar şi de cei aleşi în funcţii de conducere la nivel local, au multe interdicţii, cu consecinţe de natură economică asupra resurselor de viaţă: să aibă alt job, să administreze afaceri, să facă grevă etc.

Asemenea restrângeri trebuie să fie compensate distinct, fie prin indemnizaţie specială la nivelul drepturilor salariale, fie prin pensii speciale. (Timpul s-a epuizat. Microfonul s-a întrerupt.)

Domnul Eugen Nicolicea:

30 de secunde, vă rog, pentru încheiere.

Domnul Valentin Gabriel Boboc:

Ca remarcă privind economicitatea soluţiei alese de cele mai multe state pentru pensiile profesionale aş adăuga faptul că o carieră profesională durează 35-40 de ani, dar durata în care un pensionar îşi "mănâncă" pensia este în medie de 15-20 de ani, dacă nu chiar mai puţin.

Vă mulţumesc.

Boboc Valentin, deputat al PSD, Teleorman.

Domnul Eugen Nicolicea:

Mulţumesc.