Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Mulţumesc.

Domnul deputat Vlad-Florentin Drinceanu.

Domnul Vlad-Florentin Drinceanu:

Doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

În ultimii ani am auzit, aproape obsesiv, aceeaşi formulă: educaţia este prioritate naţională. O auzim în programe de guvernare, în declaraţii oficiale, în conferinţe şi în dezbateri publice. Dar există un moment în care retorica trebuie confruntată cu realitatea. Iar realitatea se vede cel mai clar în buget.

Când analizăm propunerile bugetare şi măsurile fiscal-bugetare adoptate recent, constatăm un lucru simplu: educaţia este declarată prioritate, dar tratată ca o cheltuială de sacrificiu.

În loc să consolidăm sistemul educaţional, asistăm la o serie de măsuri de austeritate care lovesc direct în funcţionarea şcolii româneşti.

Prin Legea nr. 141/2025, au fost introduse o serie de măsuri justificate prin necesitatea menţinerii echilibrului bugetar. În realitate, aceste măsuri au însemnat:

- reorganizarea forţată a reţelei şcolare şi comasări de unităţi de învăţământ;

- creşterea normei didactice de predare pentru profesori;

- restrângerea sau amânarea aplicării unor drepturi prevăzute în legislaţia educaţiei;

- limitarea unor facilităţi acordate elevilor şi studenţilor.

Cu alte cuvinte, economisim exact acolo unde ar trebui să investim cel mai mult.

Ni se spune că aceste măsuri sunt necesare pentru stabilitatea bugetară. Dar apare inevitabil întrebarea: de ce, de fiecare dată, stabilitatea bugetară se construieşte pe spatele educaţiei?

Profesorii sunt chemaţi să muncească mai mult, cu resurse insuficiente.

Elevii sunt puşi în faţa unui sistem tot mai aglomerat şi mai tensionat.

Studenţii văd cum unele drepturi sau facilităţi promise sunt restrânse sau amânate.

Şi toate acestea într-o ţară care declară că educaţia este prioritatea sa.

Stimaţi colegi,

Educaţia nu poate fi tratată ca o linie de ajustare într-un tabel bugetar. Educaţia este infrastructura intelectuală a unei naţiuni. Este locul în care se formează medicii, profesorii, inginerii şi liderii de mâine.

Când reducem investiţia în educaţie, nu tăiem doar dintr-un buget. Tăiem din viitor.

Nu putem vorbi despre performanţă educaţională dacă în acelaşi timp creştem presiunea asupra profesorilor şi limităm resursele sistemului. Nu putem cere rezultate mai bune de la şcoli dacă politicile transmit un singur mesaj: austeritate.

România are nevoie de o decizie clară: ori educaţia este cu adevărat prioritate, ori rămâne doar o frază frumoasă în discursurile politice.

Pentru că viitorul unei naţiuni nu se construieşte prin tăieri bugetare.

Viitorul se construieşte în şcoli.

Vă mulţumesc.