Parliamentary debates

De la Grupul parlamentar PRM, domnul Leonăchescu Nicolae. Este prezent?

Aveţi cuvântul.

Din sală:

Şi cine se pregăteşte?!

Domnul Vasile Lupu:

Se pregăteşte domnul Lazăr Lădariu de la PUNR. Este? Este.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 15 octombrie 1998, o femeie tânără a încercat să se sinucidă în faţa Primăriei din Piteşti, dându-şi foc, motivându-şi gestul disperat prin refuzul autorităţilor de a-i rezolva problema unei locuinţe. Tristul eveniment a fost anunţat din vreme şi la el au asistat fotoreporteri, reporteri de ziare şi de televiziune, care nu au luat măsuri elementare de salvare, ca şi cum şi-ar fi dorit ca procesul de ardere să fie complet, spre a-l putea filma şi povesti în toată grozăvia lui.

Cazul în sine nu este singular. Scena se putea petrece în orice capitală de judeţ, în orice oraş sau municipiu, pentru că numărul familiilor fără locuinţă, ajunse în pragul disperării, este foarte mare. În oraşul Piteşti, sunt 13.000 de cereri de locuinţe nerezolvate. La nivelul ţării, se aproximează astăzi că există circa 1 milion de solicitări.

Am semnalat, la 16 decembrie 1997, că în acest domeniu "încet, dar sigur, apare o a doua bombă socială, un risc major". De atunci, situaţia s-a înrăutăţit. O parte din chiriaşi au fost daţi afară din locuinţe de către foştii proprietari şi, fiind în vârstă, au rămas pe drumuri, neavând capacitatea de a lupta spre a supravieţui.

La 17 iulie 1998, un fost mecanic de locomotivă, acum pensionar, îi arăta unui primar dosarul cu necazurile sale, spunându-i: "Alerg cu el peste tot şi nimeni nu mă primeşte. A venit proprietarul şi mă dă afară, în stradă. Unde să mă duc? Nu-mi rămâne decât să mă spânzur!"

Alt caz limită disperat, altă soluţie.

Un distins profesor universitar, pensionar, al cărui nume îl trec, deocamdată, sub tăcere, din respect pentru munca şi sacrificiul său, aflat într-o situaţie similară, se gândeşte insistent la soluţia ultimului drum.

Programele de guvernare din domeniul locuinţelor formulate în ultimii doi ani au fost simple promisiuni electorale şi miraje neprofesionale. Actul de guvernare în acest domeniu nu a urmărit rezolvarea problemei locuinţelor sociale pentru cei mulţi, aflaţi în şomaj, fără posibilităţi! Actul de guvernare al actualei coaliţii s-a adresat unui segment social bogat, căruia i s-a mai dat şi i se va mai da în cadrul legilor restaurative. Unde s-a aplicat aberanta sintagmă restitutio in integrum? Azi, putem răspunde. Restitutio in integrum s-a aplicat celor mulţi, cărora, în ultimii doi ani, li s-a restituit integral sărăcia!

După o aşa reuşită deplină, un plan de combatere a sărăciei, elaborat sub presiunea bombelor sociale amorsate, reprezintă un alt fel de contract cu România, în care nu mai crede nimeni. Exemplul ţărilor sărace din Africa ne demonstrează că, chiar Organizaţia Naţiunilor Unite, în programele sale planetare anti-sărăcie, a eşuat. De altfel, a devenit de notorietate publică faptul că, acolo unde intră Fondul Monetar Internaţional, intră şi se menţine sărăcia, nu pleacă.

În această perspectivă şi cu experienţa pe care o am, trag un dureros semnal de alarmă: domnilor guvernanţi, vine scadenţa! Guvernaţi şi pentru România!

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.