Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Radu Mânea are cuvântul. Mai este cineva care doreşte să aibă intervenţii?

Domnul Radu Mânea:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor parlamentari ai opoziţiei, oriunde vă aflaţi! Aş fi preferat să fiţi prezenţi în aula Parlamentului ţării, acolo unde v-a trimis electoratul domniilor voastre, pentru a le răspunde şi pentru a-mi răspunde! După moţiuni nenumărate, simple sau de cenzură, în Camera Deputaţilor sau în Senat, moţiuni cu moţ sau moţiuni fără moţ, iată că onorabila opoziţie iniţiază Moţiunea "Statul de drept", introdusă în Senatul României cu intenţia de a mai introduce o moţiune simplă, avându-l drept ţintă pe preşedintele ţării Emil Constantinescu.

Bătălia decisivă, cu atacuri şi contraatacuri de o parte şi de alta a eşichierului politic, se dă între putere, care face eforturi continue şi sistematice pentru aşezarea României la locul ei, alături de democraţiile consacrate, în Uniunea Europeană şi în NATO, şi opoziţia parlamentară, în frunte cu domnul senator Iliescu şi PDSR, care doresc o Românie rămasă în sfera de influenţă politică şi economică a Rusiei. Văzând că reforma economică, instituţională şi structurală a început să mişte, PDSR face eforturi disperate pentru a crea stări de instabilitate politică, având cunoştinţă că, odată reforma reuşită, nu mai pupă procentele electorale de nivelul actual la alegerile din 2000.

După greva studenţilor, iniţiată politic de PDSR şi aliaţii săi, înaintea alegerilor pentru Primăria generală a Capitalei, urmată de greva transportatorilor pe tema majorării amenzilor pentru delicte rutiere, asistăm astăzi la greva parlamentarilor opoziţiei, ca şi cum PDSR, PUNR şi PRM s-au reunit într-un sindicat al parlamentarilor mai cu moţ; nemulţumiţi că lefurile parlamentare nu sunt pe măsura cheltuielilor cu care s-au învăţat când erau la putere; nemulţumiţi de ritmul deplasărilor în "străinătăţuri", de lipsa de confort a maşinilor de lux cu care s-au dotat cât au fost la putere, dar şi după; nemulţumiţi de lipsa spaţiului vital din vilele de lux, pe care le-au agonisit, inclusiv pe seama bugetului de stat; nemulţumiţi de activele şi acţiunile agonisite pe la diverse societăţi comerciale, preluate pe nimic prin vestita metodă MEBO, patentată de preavestitul prim-ministru Nicolae Văcăroiu; nemulţumiţi că Legea învăţământului se modifică; nemulţumiţi că Romtelecom se privatizează; că Uzinele Renault dau târcoale la Dacia Piteşti; nemulţumiţi că pensiile se majorează; nemulţumiţi că Mugur Isărescu rămâne la BNR... şi lista nemulţumirilor vioaiei şi neprihănitei opoziţii ar putea continua până la sfârşitul zilei de dezbateri parlamentare. În plină iarnă şi în Postul mare al Crăciunului, parlamentarii opoziţiei s-au săturat de muncă şi vor să mai stea pe la casele lor pe gânduri, cum s-o pună de-o anticipată, dar, mai ales, cum să îngraşe porcul în ajun, pentru că 7 ani cât au avut ţara pe mână au tranşat osânza cât să le ajungă pentru două-trei generaţii de nepoţi şi strănepoţi.

Nici una nici două, s-au gândit domniile lor că cea mai bună soluţie ca să-şi atingă scopurile, dar să şi chiulească de la lucrările parlamentare, ar fi greva. Că, dacă, elevii, studenţii, şoferii au dreptul la grevă, domniile lor de ce nu ar avea? Şi asta cu atât mai mult cu cât plata se face de la buget, nu-i aşa?

Arhitectul mofturilor parlamentare este domnul Ion Iliescu, care cu degetul arătător acuză puterea, iar cu degetul mare către domnia sa: care va să zică, creştin-democraţii ar fi de vină şi nu domnia sa, care a îngăduit şi patronat jaful sistematic şi violul cu pervesiuni la adresa societăţilor comerciale, vlăguite de SRL-uri-căpuşe; la adresa băncilor, prin credite nerambursate şi nerambursabile de zeci de mii de miliarde; la adresa sutelor de mii de pensionari scoşi din serviciu, din raţiuni electorale, cu pensii de nimic; la adresa ţăranilor, prin batjocura Legii nr. 18/1991; la adresa tineretului amăgit cu iluzii deşarte şi lozinci de sorginte socialist-răsăriteană; într-un cuvânt, la adresa ţării, pe umerii căreia, chipurile, plânge cu lacrimi de crocodil.

După 2 ani de la alegerile din 1996, timp în care domnul Ion Iliescu a jinduit zi şi noapte după jilţul de la Cotroceni, brusc, şi-a luat inima în dinţi şi a comandat partidului domniei sale moţiune la Senat, pe tema statului de drept, cu atac direct la preşedintele ales democratic în 1996. Deşi artizani al Constituţiei actuale, domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale nu ezită să-şi calce în picioare copilul, cerându-i preşedintelui Emil Constantinescu să dea socoteală în faţa Parlamentului, exact pe 19.11.1998, ca şi cum aşa scrie la Constituţie!

Când, în 1991, noi nu am votat Constituţia, din raţionamente strict democratice, legate de garantarea proprietăţii private, separaţia puterilor în stat şi altele, domniile voastre aţi votat-o cu ambele mâini, consfinţind puteri în dreptul fostului preşedinte Ion Iliescu, "tăticul" Constituţiei, care gândea la vremea aceea că va păstori destinele românilor mai îndelungat decât Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Regele Carol I la un loc şi, de ce să n-o spunem, mai mult decât predecesorul domniei sale, Nicolae Ceauşescu, căruia i-a fost gropar în Sfânta zi de Crăciun a anului 1989.

Dacă Constituţia a fost bună pe vremea domnului Iliescu şi domnia sa n-a dat socoteală Parlamentului sau ţării 7 ani şi nu dă socoteală nici acum, de ce Constituţia nu mai este bună în viziunea domnului Iliescu şi a PDSR când ambii subiecţi sunt în opoziţie? Explicaţia este simplă: domnului Ion Iliescu i s-a făcut urât în opoziţie şi vrea la Cotroceni cu orice preţ, chiar călcând în picioare Constituţia ţării, chiar cu riscul provocării unei crize politice, cu repercusiuni asupra imaginii externe a României, chiar cu riscul unor alegeri anticipate, cu cheltuielile de rigoare, care ar conduce la aceleaşi rezultate.

Prin propunerea avansată, "Angajament solemn scris între partidele parlamentare", domnul Ion Iliescu visează la Constituţia comunistă, la partidul unic, în care opoziţie şi putere de-a valma se angajează solemn să anuleze rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din 1996 şi să ne întoarcem la Marea Adunare Naţională, atât de dragă domnului Ion Iliescu, care-şi avea jilţul asigurat acolo, chair şi fără alegeri. Angajamentele solemne semnate de domnul Iliescu, de pe vremea când era şef la UTC sau, mai târziu, ca activist de frunte al PCR, i-au rămas adânc întipărite în memorie şi din când în când încearcă să le îndese ţării pe gât. Îţi vine să scuipi în sân, ca de ucigă-l toaca, când îl auzi pe domnul Ion Iliescu cum râvneşte după perestroika şi comunism cu faţă umană, în anul de graţie 1998! Într-un cuvânt, domnul Iliescu s-a supărat ca domnul Văcaru pe sat şi din senator în democraţie vrea să redevină deputat în MAN, eventual, deputat de Odobeşti, cum a mai fost, de fapt, orăşelul copilăriei mele.

Îl invit riguros pe domnul Ion Iliescu şi partidul domniei sale să-şi agaţe poftele în cui, să renunţe la poziţiile belicoase şi antidemocratice în care se baricadează cu stoicism, să ia cunoştinţă că pământul se învârte şi lumina nu mai vine dinspre răsărit şi, toate acestea, pentru că domnul Iliescu nu are nepoţi. Pentru că, dacă îi avea, s-ar fi îngrijit, probabil, de ei şi nu mai purta sâmbetele ţărăniştilor, liberalilor, maghiarilor sau ale preşedintelui ales, Emil Constantinescu.

În încheiere, dacă nu v-aţi răzgândit între timp şi plecaţi în vacanţa de Crăciun de pe acum, noi vă asigurăm că rămânem aici, să facem legile necesare ţării, să îndreptăm ce aţi dărâmat domniile voastre în 8 ani de guvernare şi vă asigurăm că tot aici ne găsiţi, când veţi reveni după anul nou, cu gânduri mai bune pentru ţară şi nu pentru mofturile cuiva, măi dragă...

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.