Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Dau cuvântul domnului deputat Canacheu Costică. Domnul Costică Canacheu? Nu este.

Domnul deputat Napoleon Pop. Urmează domnul deputat Drăgănescu Ovidiu Virgil.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Problemele de politică economică necesită soluţii, fără îndoială, dar care nu se pot abate de la principiile economiei de piaţă şi de la angajamentele asumate de România prin Acortul European şi în calitatea sa de membru fondator al Organizaţiei Comerţului Internaţional.

Recenta măsură de interzicere a exportului de buşteni este un exemplu de încălcare flagrantă a înţelegerilor României în ceea ce priveşte participarea la zone de comerţ liber. Astfel, Acordul European de asociere între România şi comunităţile europene, încheiat în 1993, stipulează în mod expres la Capit.I, art.10, că "restricţiile cantitative şi măsurile având efect echivalent restricţiilor cantitative la importurile în Comunitate ale produselor originare din România vor fi abolite la data intrării în vigoare a acordului".

Aceasta înseamnă că regimul de liberalizare a exporturilor naţionale nu poate fi întors din drum, cu atât mai mult cu cât se ajunge la interzicere.

Personal, sunt de acord că exportul de buşteni nu este benefic pentru România, dar reţinerea acestora în ţară pentru transformări superioare trebuie făcută prin alte pârghii de politică economică internă, şi nu prin interzicerea pur şi simplă a exportului la frontieră.

După cum se vede, hotărârea interzicerii nu este însoţită de măsură de acompaniere care să stimuleze prelucrarea lemnului la intern şi oferta de export de produse din lemn cu valoare adăugată ridicată. În schimb, ne putem aştepta fie la reducerea activităţii de exploatare, fie la creşterea stocurilor de buşteni, cu consecinţele de rigoare.

Este interesant, de asemenea, că măsura interzicerii apare şi ca efect al reducerii impozitului pe profitul realizat din exporturi.

Pe plan extern, măsura va fi privită ca o deviere majoră de comportament faţă de angajamentele asumate, percepţia finală fiind aceea de externalizare, pe alte pieţe, a unei instabilităţi legislative interne. Se produc dificultăţi atât la nivel de guverne, mecanismul consultărilor fiind evitat, cât şi la nivelul agenţilor economici aflaţi fie în fluxul de import-export, sau sunt angajaţi în procese productive bazate pe importuri din România.

Cred că Executivul nu trebuie să manifeste slăbiciuni în faţa unor presiuni fals patriotice din partea unor cercuri de influenţă cu o reprezentativitate infinit mai mică decât statura unui guvern care şi-a asumat obligaţii internaţionale.

De asemenea, în faţa unor astfel de situaţii se pare că ministrului integrării nu i-a fost solicitat avizul, în timp ce ministrul elaborator a evitat atât consultarea internă, cât şi pe cea internaţională, care se impunea prin clauzele Acordului European.

Mai mult, într-un proces de intergrare europeană, în care pieţele se deschid, trebuie să se înţeleagă că măsurile de protecţie nu se iau la frontiere, ci în cadrul mecanismului economic intern.

Cred că mai benefice decât măsura interzicerii erau revenirea la cota de 25% impozit pe profit la exportul de buşteni, se puteau impune fasonări complexe obligatorii ale buştenilor atât pentru livrări pe piaţa internă, cât şi pentru exporturi, dar mai ales se puteau acorda facilităţi fiscale pentru societăţile implicate în prelucrările superioare ale lemnului de provenienţă internă.

Prin acest exemplu nefericit nu facem să demonstrăm decât subţirimea profesională în politica economică internă şi inadaptabilitatea noastră la angajamentele externe asumate prin acorduri şi ce este cel mai rău este categorisirea României ca ţară imprevizibilă în comportament faţă de parteneri externi, tocmai de la cei de la care avem nevoie de sprijin pentru integrarea noastră în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.