Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Are cuvântul domnul deputat Ştefan Baban. Se pregăteşte domnul Minică Boajă.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Munca la negru, conlucrare între angajatori şi angajaţi.

Munca la negru este unul dintre cele mai grave fenomene care a apărut după 1990 şi care s-a dezvoltat an de an, atingând dimensiunile unui adevărat flagel.

Inspecţia muncii, instituţia îndrituită cu controalele în domeniu, nu se poate pronunţa asupra numărului de persoane care lucrează fără forme legale, deoarece fenomenul nu poate fi cuantificat. Adevărul este că, în penuria de locuri de muncă din România şi în condiţiile existenţei unei forţe de muncă ieftină şi calificată, mulţi salariaţi acceptă condiţiile patronilor de a se angaja fără forme legale.

Oamenii preferă să câştige câţiva bani în plus decât să se angajeze legal şi să piardă aceşti bani, contribuind la plata taxelor şi impozitelor către stat.

Patronii au învăţat destul de repede că este mai bine să rişte, fiindcă între plata unei amenzi de câteva milioane de lei şi plata unui sufocant sistem de dări către stat este o diferenţă semnificativă.

Ca urmare, oamenii de afaceri nu se mai sperie de controalele efectuate de Inspecţia muncii, nici de amenzile acordate, pentru că, în final, tot ei vor fi cei câştigaţi.

Chiar şi marile firme au învăţat repede cum să se descurce fără să-şi păteze numele. Ei angajează cu forme legale, la un salariu minim, sau, după caz, mediu, şi apoi plătesc diferenţa la negru. În această situaţie, nu există nici un risc pentru că atât salariaţii, cât şi angajatorii sunt mulţumiţi, păcălind statul într-o incredibilă conlucrare.

Realitatea este că lupta împotriva muncii la negru nu trebuie să înceapă de la controale şi amenzi sau nu numai de aici. În condiţiile în care România are cea mai mare fiscalitate pe forţa de muncă din Europa, circa 80% din valoarea salariului brut, amenzile nu vor mai putea rezolva această problemă şi, până la urmă, toată această activitate devine inutilă dacă un patron va fi amendat cu maximum, 100 de milioane de lei. Pentru un buticar sau o firmă cu maximum zece angajaţi, suma este imensă, dar pentru marea majoritate care are 200-300 de salariaţi, dintre care peste o treime lucrează la negru, amenda reprezintă o bagatelă.

Ca urmare, nu numai majorarea cuantumului amenzilor coroborate cu declanşarea unei campanii săptămânale sau lunare pot influenţa reducerea dimensiunilor acestui fenomen, ci şi stabilirea unui sistem de fiscalitate coerent şi realist, alături de măsuri reale de încurajare a folosirii legale a forţei de muncă care să stimuleze şi să cointereseze atât angajatorii, cât şi angajaţii şi să determine ambele categorii să nu mai practice eludarea legilor statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.