Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Iulian Mincu.

Se pregăteşte domnul deputat Lepădat.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Problema pe care o dezbat astăzi în declaraţia politică este problema medicilor care refuză să se înscrie la concurs după ce au făcut 12 ani de medicină: 6 ani au făcut Facultatea de medicină, şi 6 ani au făcut rezidenţiatul. Adică sunt oameni maturi, în jur de 30 - 32 de ani, şi este pentru prima dată în istoria noastră, după 1989, când aproape în masă, din 3.000 de astfel de absolvenţi, de fapt de medici specialişti, pe 2.400 de locuri scoase la concurs s-au înscris numai 794 de candidaţi.

Este un protest. Cui se adresează acest protest?

În primul rând, să luăm problema care îi frământă pe mulţi: aceea a mijloacelor de trai şi a veniturilor insuficiente. Dintr-un sondaj făcut de Centrul pentru politică şi servicii de sănătate reiese că 91% sunt nemulţumiţi şi declară că au venituri insuficiente şi 27% dintre ei consideră că, la valoarea şi pregătirea lor, salariul de la care ar trebui să înceapă ca medic specialist tânăr ar fi în jurul a 850 de dolari, adică salariile celor care sunt în jurul lor.

Poate este unul dintre motive, dar nu este principalul. Principalul este altul şi aş vrea să vă spun că, din păcate, atârnă greu pentru sănătatea din ţara noastră. Principalul - că spitalele unde ei ar trebui să se ducă, spitalele din întreaga ţară, sunt de fapt în momentul de faţă, multe dintre ele, în situaţia de a nu-şi face datoria, de a salva viaţa bolnavilor.

În prezent spitalele au o datorie de 3.700 miliarde. Anul trecut au avut o datorie de 5.000 miliarde. Datoriile spitalelor sunt pe medicamente, pe întreţinere şi - din păcate - pe posibilităţile de tratament, posibilităţile generale.

Este o problemă deosebit de serioasă, pentru că eu vreau să ridic o anumită chestiune: în România există în prezent 16.313 medici specialişti care lucrează în cele 464 de spitale ale ţării. Există deci un medic la 1.382 de persoane. În ţările Europei occidentale, medicii specialişti sunt altfel repartizaţi: în Elveţia - unul la 703; în Germania - unul la 604; în Belgia - unul la 637; în Portugalia - 1 la 444; în Slovacia - unul la 411. Mă opresc aici.

Aş vrea să vă mai spun că din spitalele care funcţionează, sunt 464 de spitale, 96 sunt clinici; 32 judeţene; 243 municipale şi 93 comunale. Din acestea, 150 de spitale necesită repartaţii urgente, iar pentru ele s-a alocat o sumă de 1.750 miliarde, adică cu totul şi cu totul insuficiente.

Aş vrea să mai menţionez, şi de aici se vede nemulţumirea unor oameni care au muncit o viaţă întreagă pentru a-şi face o meserie, că în 30% din aceste spitale se folosesc echipamente de mult depăşite. 50% din aceste spitale au utilaje cu termoficare depăşită, uzată; energia electrică şi staţiile de oxigenare, cu grad avansat de uzură. De asemenea, ceea ce am şi menţionat, 25% au datorii de întreţinere şi 22% au datorii la alimente şi medicamente.

Mi s-a spus că aceşti medici refuză să se ducă la spitale pentru că ei doresc să rămână toţi, cu toţii, în Bucureşti. Vreau să reţineţi că am aici exact repartiţia celor care s-au înscris, celor 794 de medici, şi că, din aceştia s-au înscris destul de puţini în Bucureşti; şi că în Bucureşti - în prezent - sunt la fel de puţini înscrişi ca în întreaga ţară.

De exemplu, la chirurgie vasculară: pe trei locuri s-a înscris un singur candidat; la gastroenterologie - aceeaşi situaţie; la laborator, pe 17 locuri - 2 candidaţi; la urgenţă - pe 9 locuri, 2 candidaţi; la oftalmologie - pe 2 locuri, zero candidaţi, la biologie - pe 14 locuri s-au înscris 2 candidaţi; la urologie - pe un loc s-au înscris 2 candidaţi; la chirurgie cardiacă - pe 2 locuri, zero candidaţi; imunologie - zero candidaţi pe 1 loc. Acelaşi lucru s-a întâmplat la Timiş, şi nu mai repet, la Iaşi şi la Cluj situaţia este similară.

În judeţele din ţară este aproape catastrofal: la ginecologie, la Alba, pe 4 locuri - zero candidaţi; la Bihor, pe 4 locuri - zero candidaţi. La anestezie, la Hunedoara, pe 3 locuri - zero candidaţi; la Gorj, pe 3 locuri - zero candidaţi; la Bacău, pe 2 locuri - zero candidaţi. Ca să nu mai vorbesc, problema de psihiatrie, unde nu s-a înscris aproape nici unul. De exemplu, la Bihor, pe 12 locuri - zero candidaţi. La Braşov, pe 4 locuri - un candidat. La neurochirurgie nu s-au înscris decât în 3 judeţe, restul sunt, inclusiv în Bucureşti, locuri pe care nu s-a înscris nici un candidat.

Este acesta un mijloc de protest?! Pentru ce? Pentru două motive: nu numai salarizarea, ci şi faptul că, în momentul de faţă, spitalele militează să treacă la consiliile locale, adică să ajungă într-o situaţie aproape falimentară. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.