Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu şi urmează domnul Daraban.

Domnul Adrian Moisoiu:

Bună dimineaţa.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea dea stăzi este intitulată: "La mulţi ani, George Emil Palade!"

Este în logica istoriei ca fiecare ţară să aibă un patrimoniu al său, risipit în lume. Este, însă, cel puţin dureros, atunci când una dintre cele mai valoroase perle ale acestei coroane îşi găseşte împlinirea pe alte meleaguri. Probabil, cu timpul, o să ne obişnuim şi cu acest gând!

"Am ales cercetarea şi emigrarea deoarece aveam sentimentul că nu ştiu destul". Sunt cuvintele marelui român, ale primului român care a intrat în posesia celei mai râvnite distincţii din lume, premiul Nobel; sunt cuvintele lui George Emil Palade.

George Emil Palade s-a născut în urmă cu 90 de ani la Iaşi, la 19 noiembrie 1912, în familia profesorului de filozofie şi pedagogie Emil Palade, originar din Bârlad. După ce şi-a luat bacalaureatul la liceul "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Buzău, urmează Facultatea de medicină din Bucureşti, pe care o absolvă în 1935.

În 1940 obţine titlul de doctor în ştiinţe, cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparată".

După ce lucrează în câteva clinici din ţară, în 1946, intră în posesia unei burse de cercetare la Universitatea din New York, unde se şi stabileşte, obţinând cetăţenia americană în 1952.

Întâlnindu-l pe Albert Claude, ajunge să lucreze la Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale din New York în domeniul biologiei celulare.

În nenumăratele sale studii, George Emil Palade a demonstrat că particulele de citoplasmă, numite iniţial "corpusculele lui Palade ", sunt formaţiuni granulare dense cu dimensiuni de 0,1 microni, bogate în acid ribonucleic, fapt pentru care ulterior s-au numit ribozomi.

Investigaţiile sale au condus la elucidarea unor probleme legate de transportul transmembranar de substanţe organice, pentru ca acestea să ajungă în celulele ţesuturilor umane vascularizate.

Premiile Albert Lasker din 1966 şi Hurwitz din 1972 au prefaţat o activitate de cercetare prestigioasă, împlinită în 1974 cu premiul suprem care încununează o viaţă dedicată ştiinţei. Împreună cu Albert Claude şi Cristian de Duve, pentru descoperirea ribozomilor prin tehnici de microscopie electronică, i se decernează Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină.

Dincolo de personalitatea ştiinţifică a lui George Emil Palade, ce este recunoscută şi prin faptul că este membru al Academiei de Arte şi Ştiinţe din New York, al Academiei Americane de Ştiinţe şi al Academiei Române, este necesar să se ştie un fapt semnificativ: în biroul său de lucru are pe perete harta României Mari şi tabloul lui Mihai Viteazul.

Dat fiind momentul de răscruce la care se găseşte societatea românească actuală, doresc să subliniez faptul că marele român îi sfătuieşte pe tineri să înceapă a fi cercetători în România şi abia apoi să plece în străinătate, pentru a acumula experienţă, pentru ca astfel să se întoarcă în România mai bine pregătiţi pentru a produce o ştiinţă performantă. Acest lucru depinde de Guvernul român care trebuie să maximizeze sursele de realizare a potenţialului genetic al unor tineri supradotaţi, completându-l cu o educaţie corespunzătoare şi creând simultan infrastructura necesară pentru a-i face cu adevărat productivi.

Dacă Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti poartă numele lui Carol Davilla, cea din Iaşi, al profesorului Grigore T. Popa, care a contribuit efectiv la formarea lui George Emil Palade, cea din Cluj al lui Iuliu Haţeganu, iar cea din Timişoara al lui Victor Babeş, propun ca Universitatea de Medicină şi Farmacie din Tg. Mureş să adopte numele lui George Emil Palade. Senatul universităţii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar fi deosebit de onoraţi de acest nume!

La aniversarea de azi să ridicăm un pahar de şampanie şi să urăm într-un glas: La mulţi ani cu bucurii şi sănătate, iubite corifeu al ştiinţei româneşti! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.