Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Miclea. Apoi urmează domnul Ioan Oltean.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se referă la "Criza de sănătate"

Într-o ţară cu o populaţie înfometată şi stresată de grija zilei de mâine, este firesc ca majoritatea oamenilor să fie bolnavi. Adăugaţi la aceasta un sistem sanitar învechit, cu echipamente şi dotări depăşite, cu o conducere ce are mentalităţi centraliste, un management necorespunzător şi veţi avea imaginea completă a dezastrului în care a ajuns sistemul sanitar românesc din vina celor ce sunteţi şi a celor ce au fost la guvernare în perioada postdecembristă.

Aşa zisa reformă a sistemului sanitar din România, pe care ne-o tot fluturaţi prin faţa ochilor de la o vreme încoace, este un paleativ, care nu va ajuta sistemul nici cât o frecţie la un picior de lemn. Dumneavoastră, cei de la guvernare, aţi pus un diagnostic greşit sistemului sanitar românesc, şi în loc să înlăturaţi cauzele bolii de care acesta suferă, faceţi profilaxia efectelor. În acest mod, veţi reuşi, probabil, să anihilaţi durerile pentru un moment, dar fiţi siguri că ele vor reveni în scurt timp şi mai acut.

Nu vreau să analizez în această declaraţie, cât şi cum aţi greşit în reforma pe care o faceţi în sistemul sanitar. Presa, mass-media în general, a analizat şi a dezbătut aceste lucruri, iar rezultatele, după cum aţi văzut, sunt dezastruoase. În loc ca lucrurile să se îndrepte, ele merg din rău în mai rău.

Ne confruntăm cu o criză teribilă a medicamentelor, şi aceasta nu pentru că ele ar lipsi de pe piaţă, ci pentru că dumneavoastră, folosind banii destinaţi achiziţionării acestora în alte scopuri, nu le puteţi plăti, fapt pentru care furnizorii nu vă mai livrează altele.

Dar vă convine teribil ca lumea să creadă că de fapt lipsa medicamentelor se datorează unei "greşeli" de gestionare a banilor şi sunt sigur că veţi găsi şi un "acar Păun" pentru această "greşeală". Problema care nu o spuneţi, ba, dimpotrivă, o ascundeţi cu multă stăruinţă, este aceasta: de ce trebuiesc atât de multe medicamente populaţiei? Răspunsul este simplu şi la îndemâna oricui. Populaţia ţării, subnutrită şi continuu stresată, este bolnavă în marea ei majoritate. Ca partid social-democrat ce vă pretindeţi ar trebui să înţelegeţi că asigurând condiţii de trai decente populaţiei veţi asigura un grad de sănătate sporit şi în acest fel vor fi descongestionate spitalele, reducându-se substanţial consumul de medicamente.

Mai adaug la toate acestea un genocid pe care îl comiteţi, şi anume acela că omorâţi cu bună ştiinţă pensionarii, neacordându-le medicamente compensate sau gratuite, făcând o batjocoră naţională din aşa zisele indexări de pensii, ridicând zilnic preţurile la utilităţi. Fiţi siguri că dacă veţi continua în acest fel vă veţi atinge scopul: în cel mult patru ani pensionarii vor fi o "rara avis" în România.

Partidul România Mare, care a depus o moţiune pe această temă în Parlament, - moţiune care prin "grija dumneavoastră nemăsurată pentru popor", a fost respinsă - va întreprinde în continuare activităţi parlamentare şi nu numai, pentru ca problema sănătăţii în România să fie rezolvată în mod real.

Această declaraţie politică se vrea un preambul al acţiunilor noastre viitoare şi pentru a nu fi acuzaţi de demagogie politică îmi voi permite să prezint în continuare câteva probleme concrete referitoare la cauzele crizei despre care vorbim, dar şi câteva soluţii pentru eradicarea acestor cauze.

1. Fără îndoială că reţeaua de spitale este supradimensionată, că are dotări şi aparatură învechită, că este, în acest fel, un consumator nejustificat de fonduri.

Se impune în această direcţie o analiză serioasă şi pertinentă a fiecărei unităţi spitaliceşti, şi acelea care nu îşi justifică existenţa prin raportul număr de paturi, număr de personal medical şi număr de cazuri internate şi tratate, să fie desfiinţate, restructurate sau comasate cu alte unităţi învecinate. Acest lucru trebuie făcut având în vedere în primul rând necesitatea şi posibilitatea accesului populaţiei la noile unităţi ale sistemului implementate în teritoriu în urma analizei.

2. Returnarea de către Ministerul Finanţelor a sumelor luate cu japca din fondul sănătăţii şi băgate în găurile negre ale economiei cu scopul atenuării conflictelor sociale. Cu aceste fonduri urmează să se finanţeze modernizarea unităţilor sanitare şi plata datoriei de circa 15.000 de miliarde lei pe care sistemul sanitar o are către furnizorii de medicamente, livrate în anii 2001 şi 2002. În acest fel, se va debloca imediat criza de medicamente iar unităţile spitaliceşti vor putea lucra pentru început în condiţii cât de cât normale.

3. Achiziţionarea de medicamente şi materiale necesare unităţilor sanitare să se facă electronic, numai pe bază de oferte specificate - cu coduri internaţionale ale produselor oferite -, înlăturând astfel impostorii, amatorii de chilipiruri, cei care vând produse în pragul expirării sau chiar expirate etc.

Marele avantaj al acestei modalităţi de achiziţionare a medicamentelor şi materialelor necesare în sistemul sanitar, este acela că se reduce preţul actual al acestora cu 15-20%, procent care în prezent reprezintă comisionul acordat de către furnizori achizitorilor. Pe şleau spus, s-ar elimina şpaga şi corupţia!

4. Renunţarea la numirea pe criterii politice a conducătorilor unităţilor sanitare, inclusiv cei ai Caselor de sănătate şi asigurări sociale, şi angajarea acestora printr-un concurs sever şi încheierea apoi cu aceştia a unui contract de management strict, la obiect, care să prevadă clar şi concret condiţiile de performanţă ce trebuie să le realizeze, precum şi salarizare în raport cu îndeplinirea acestor condiţii.

Iată câteva măsuri pertinente, care puse în practica ar crea cadrul unui început de reformă în sistemul sanitar, la care, dacă s-ar adăuga o activitate susţinută a schimbării mentalităţii şi atitudinii personalului sanitar faţă de actul medical şi salarizarea corespunzătoare a acestui personal, în câţiva ani rezultatele ar fi vizibile.

Nu vrem să ameninţăm pe nimeni, dar dacă în cadrul acestei reforme, Ministerul Finanţelor nu înţelege să restituie imediat Casei de sănătate sumele confiscate şi să le deblocheze pe cele existente în trezorerie, vom fi obligaţi să sesizăm organismele internaţionale şi în primul rând FMI.

Cerem guvernanţilor să aplece urechea şi la părerile opoziţiei şi aceasta pentru că s-a dovedit, în cei doi ani de când sunt la putere, că nu-s infailibili, ba dimpotrivă. Dacă propunerile noastre amintite mai sus vor fi aplicate şi nu vor da rezultate ne vom asuma responsabilitatea, iar electoratul ne va taxa ca atare, dar dacă rezultatele vor fi bune, declarăm apriori că, din modestie şi bun simţ, cedăm partea noastră de glorie guvernanţilor, că tot sunt dânşii obişnuiţi numai cu victoriile personale, în dauna înfrângerilor repetate suportate de cetăţeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.