Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Damiam Brudaşca. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnul Damian Brudaşca:

Daţi-mi voie, domnule preşedinte, ca, în început, să adresez şi eu "La mulţi ani!" oraşului de la Dunăre.

Eu nu voi fi atât de tonic, ca şi colega mea. Eu vă voi invita, "Din raiul Constanţei, în iadul de la Turda". Mi-am intitulat astfel această declaraţie politică, pentru că Turda este, în momentul de faţă, conform unor estimări neoficiale, cel mai periculos depozit de reziduuri toxice din ţară.

Problema deşeurilor toxice din zona Turzii nu a fost rezolvată încă, deşi în ultimii ani au izbucnit mai multe scandaluri de amploare.

În cursul anului trecut, am adresat mai multe interpelări atât primului-ministru, cât şi Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, dar toate acestea s-au dovedit a fi inutile, datorită birocratismului şi modului de-a dreptul curios în care este abordată chestiunea. Tot anul trecut, de mai multe ori s-a vorbit despre faptul că Guvernul ar fi alocat 35 miliarde de lei pentru rezolvarea problemei de la Turda, dar banii n-au mai ajuns, până în momentul de faţă, la destinaţie.

Oricum, pe nimeni n-a interesat să facă un studiu de fezabilitate pentru punerea în siguranţă a substanţelor toxice. Cel mai mare pericol îl constituie consumarea alimentelor sau a produselor animaliere care au intrat în contact cu hexaclorciclohexan sau DTT, după expresia populară, pentru că au un efect cancerigen. Primele semnale de comercializare ilegală a reziduurilor toxice au apărut prin 1995. Un an mai târziu, poliţia a descoperit mai multe tone de substanţe toxice comercializate sub formă de insecticide în zona Moldovei şi a Braşovului. Deşeurile proveneau din depozitele amenajate în subsol, în anii în care, la Uzinele Chimice Turda, se producea insecticidul lindan, care era izomerul sau gama-activ al HCH-ului.

Produs între anii 1954-1983, lindanul reprezenta circa 12,5 până la 34,5% din HCH-ul produs la Turda, ceilalţi izomeri - denumiţi inactivi - fiind depozitaţi în subsol.

În prezent, se cunosc şase asemenea depozite, dintre care trei sunt cele mai periculoase. Conform unor estimări ale specialiştilor, aici ar fi depozitate circa 15 mii de tone de reziduuri toxice. Folosit pentru combaterea dăunătorilor, stropirea plantelor sau tratarea animalelor bolnave, HCH-ul ajunge să contamineze organismul uman prin intermediul alimentelor vegetale sau al produselor animaliere. În timp, apare riscul îmbolnăvirii de cancer şi ar putea apărea, totodată, malformaţii la nou-născuţi.

În anul 1999, substanţele depozitate în pământ au făcut obiectul unui dosar penal. Doi ani mai târziu, a izbucnit scandalul laptelui. În judeţul Cluj, Direcţia sanitar-veterinară a dispus sistarea colectării laptelui din 14 localităţi ale judeţului, după ce s-a descoperit că era contaminat cu pesticide din zona Turzii.

Măsuri similare s-au luat şi în alte judeţe din Transilvania, în judeţul Sălaj descoperindu-se că produsele lactate conţineau substanţa toxică, foarte periculoasă în urma tratării animalelor, de râie sau păduchi, cu inactiv, adică DTT-ul de pe meleagurile turdene. Inactivul a fost sesizat şi în produsele unei societăţi din judeţul Bistriţa, care exporta caş în Italia pentru prepararea celebrei brânze "Mozzarella", încă din toamna anului 2000.

Deşi autorităţile au promis că vor asigura paza zonelor în care sunt depozitate substanţele toxice, vorbele au fost repede uitate, imediat după ce scandalul şi-a mai pierdut din consistenţă. Ţiganii continuă să răscolească după DTT, pe care apoi îl comercializează la ţărani. Comercializarea DTT-ului atinge cotele cele mai înalte în perioada primăverii. Anul trecut, la o razie a poliţiei efectuată pe Strada Margaretelor, locuită în marea majoritate de ţigani, au fost confiscate nu mai puţin de 600 kg de inactiv. Substanţa era pregătită pentru a fi comercializată în diverse zone din ţară.

Anul acesta, nu s-a emis nici un comunicat din partea poliţiei sau autorităţilor locale, care să facă referire la substanţa inactivă.

În aceste condiţii, practic, nu ştim dacă legumele sau laptele cumpărat nu cumva conţin urmele substanţei cancerigene.

O investigaţie amplă de laborator ar putea prezenta concluzii şocante pentru populaţie. Probabil, de aceea se preferă să se aştearnă tăcerea peste acest subiect.

În aceste condiţii, problema inactivului rămâne una deschisă, chiar dacă este trecută sub tăcere de autorităţi, cu atât mai mult cu cât nu a fost găsită nici o soluţie până în momentul de faţă.

Conform unor surse neoficiale, distrugerea pesticidelor depozitate în zona Turzii ar necesita cheltuieli cifrate la circa 30 milioane de dolari - o sumă care depăşeşte imaginaţia multora.

Problema inactivului nu este singura moştenită de la defunctele uzine chimice. În incinta fostei societăţi turdene, sunt depozitate în condiţii improprii, adică în aer liber, circa două tone de mercur. Într-o altă zonă se află deşeuri de mercur după care răscolesc cei care doresc să facă un ban de pe urma comercializării produsului foarte toxic. Nimeni nu şi-a pus problema ce se poate întâmpla în cazul în care se formează vapori de mercur în atmosferă, pentru că se ştie că mercurul este o substanţă evaporabilă, iar vaporii de mercur pot fi fatali organismului.

O altă problemă este cauzată de sulfocianura de potasiu depozitată într-o fostă clădire a Uzinei Chimice Turda încă de la începutul anilor '70. Compusul chimic respectiv face parte din categoria rodanurilor care sunt substanţe chimice de gradul 1 de toxicitate.

Conform unor evidenţe din februarie 1992, la Uzina Chimică existau 68 tone de sulfocianură de potasiu. Cantitatea a fost ştearsă din evidenţele contabile la finele anului 1992, pentru că nu mai prezenta calităţile necesare scoaterii la vânzare. Substanţa este deosebit de periculoasă pentru că, în combinaţie cu acidul sulfuric, poate da naştere unui gaz asemănător celui denumit ciclon D, gaz care a fost folosit de nazişti în camerele de gazare.

Subiectul inactivului a fost trecut pe linie moartă, după ce anii trecuţi s-au făcut tot felul de seminarii pe probleme de mediu la Turda, având ca subiect tocmai depozitele cancerigene existente în subsol. Asta nu înseamnă că pânza freatică şi solul nu pot fi afectate, sau că substanţa cancerigenă nu poate ajunge în organismul nostru prin intermediul legumelor sau al produselor animaliere comercializate pe piaţă. Numai dacă am crede în soluţia struţului, soluţie adoptată şi de actualul Guvern prezidat de domnul Adrian Năstase, care are impresia că, dacă-şi bagă capul în nisip şi nu mai vede nimic, atunci putem crede că pericolul de la Turda ar trece.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.