Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea, urmează domnul Tiberiu Sbârcea.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Revizuirea Constituţiei, un demers necesar, nu conjunctural".

Înscriindu-se prioritar în Strategia politică a Partidului Social Democrat pentru anul în curs, obiectivul definit "Revizuirea Constituţiei", în mod special după adoptarea cu succes a acestui proiect legislativ în Parlamentul României, reprezintă sigur cel mai important pas în amplul proces de reformă legislativă pe care partidul nostru îl promovează constant, încă de la începutul actualului mandat parlamentar.

Evident, atingerea acestui obiectiv nu ar fi fost posibilă fără o bună conlucrare cu celelalte forţe politice din Parlament. Este semnificativ că această nouă formulă constituţională, susţinută şi votată de UDMR şi de toţi reprezentanţii minorităţilor naţionale, marchează cât se poate de clar progresul remarcabil obţinut în direcţia instaurării stării de normalitate, a păcii sociale şi interetnice în România.

De asemenea, nu poate fi negată contribuţia constructivă a formaţiunilor politice din Opoziţie, mai puţin a PRM, la succesul acestui demers reformator şi este demn de remarcat faptul că o astfel de modernizare profundă, actualizare şi deschidere spre viitor a fundamentului constituţional al democraţiei româneşti, nu se poate face fără existenţa majorităţii noastre parlamentare consistente, care a asigurat nucleul coerent de voinţă politică.

În contextul celor afirmate, semnificaţia modificărilor aduse Constituţiei trebuie analizată cu toată atenţia, întrucât aceasta reprezintă o actualizare şi optimizare a unor soluţii şi principii constituţionale, asigurând cadrul constituţional necesar integrării României în NATO şi Uniunea Europeană, armonizând totodată prevederile sale cu reglementările europene şi euroatlantice.

Prin completările şi modificările aduse Constituţiei, se consacră progresele făcute de România în consolidarea democraţiei, a economiei de piaţă şi a protecţiei la nivel superior a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Pe măsură ce procesul de integrare euroatlanică a României a dobândit contururi din ce în ce mai clare, începând cu anul 2001, dar mai concret cu anul 2002, s-a constatat creşterea interesului în toate palierele societăţii româneşti, revizuirea Constituţiei. Astfel, anumite subiecte tratate în Constituţia din anul 1991 printr-o prismă conjuncturală, de neatins în perioada de atunci, au devenit odată cu trecerea timpului abordabile, creând posibilitatea ca discuţiile pe marginea lor să pornească de la premise noi.

Privind retrospectiv, observăm că teme care în urmă cu 10 ani provocau o respingere totală, precum obligativitatea serviciului militar, dreptul cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a ocupa funcţii de demnitate publică, sau al cetăţenilor străini de a deţine în proprietate terenuri în România, au început să câştige teren, ba chiar să fie reconsiderate în contextul integrării.

Dacă după anul 1990, provocau reacţii furtunoase, fiind considerate subiecte "sensibile", evident, mai mult conjunctural, există o motivaţie: aceea că izolaţi atâta timp de sistemul dictatorial, ne aflam în postura ingrată de a respinge lucruri care, în momentul de faţă, ni se par fireşti sau despre care acum suntem dispuşi să discutăm.

Dovada că procesul Constituţional din ţara noastră se racordează la realităţile politicii europene constă în aceea că reflectând la contextul general în care ne situăm, nu se pot ignora lucrările recent încheiatei Convenţii privind Viitorul Europei, care a conferit un caracter de actualitate, dacă nu de necesitate a revizuirii Constituţiei, eveniment a cărui decizie finală va fi luată la Conferinţa interguvernamentală din 2004.

Un alt motiv pentru care s-a pus problema revizuirii Constituţiei după alegerile din anul 2000 a fost şi acela desprins din dezbaterile publice pe această temă, ocazie cu care s-a demonstrat nu numai interesul partidelor politice, al instituţiilor şi autorităţilor publice pentru modificarea unor dispoziţii constituţionale, ci şi interesul societăţii civile, implicit al cetăţenilor de a participa activ la procesul de revizuire.

Aceasta demonstrează că participarea cetăţenilor la dezbaterile pe această temă şi nu numai, la degajarea soluţiilor care să se bucure de cel mai larg sprijin popular, reprezintă o etapă democratică, necesară şi obligatorie.

Un argument în plus că societatea civilă de multe ori îşi asumă teme pe care partidele politice le evită din motive electorale, ne îndreptăţeşte să credem că aceasta, împreună cu fracţiunile sale, reprezintă aproape permanent segmentul ale cărui interese le apără, pe când partidele sunt într-o continuă căutare de "majorităţi".

Evident, de pe acest drum început cu iniţiativa din ianuarie 2000 şi derulat în palierul de timp ce se va încheia pe 19 octombrie, anul curent, nu au lipsit nici scepticii care considerau procesul în sine şi sintetizarea ideilor rezultate, dacă nu inutilă, cel puţin formală, nici vocile radicale care doreau reforma constituţională cu modificarea ei de fond, deci nu adaptarea şi corectarea celei existente, ci conceperea şi elaborarea alteia. Din fericire, aceste remarci au fost insignifiante.

Cu speranţa că aceste câteva puncte de vedere personale supuse atenţiei dumneavoastră nu au avut darul să vă deranjeze sau să vă plictisească, vreau să închei prin a vă asigura de totala mea consideraţie şi să ne ajute Dumnezeu să câştigăm şi ultima "bătălie" a procesului constituţional, respectiv referendumul din 19 octombrie 2003.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.