Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Mihai Baltă.

Domni deputaţi Florin Iordache, Gheorghe Popescu şi Lăpădat au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

În primul rând, domnule preşedinte, vă mulţumesc şi, în acelaşi timp, doresc să vă felicit pentru prestaţia avută la telefon aseară pe postul de Televiziune B1.

Intervenţia mea de astăzi este intitulată "Quo vadis reforma învăţământului românesc?"

Societatea românească de astăzi, ce se pretinde o societate a progresului, este o societate total bulversată, în care cultura se soarbe la televizor din clipurile de publicitate sau din emisiuni de tip "Ciao Darwin", iubirea se declară pe bancheta unei maşini sau pe scara blocului, sportul se face în crâşmă cu înjurături şi paharul în mână, iar arta se apreciază prin manele şi kitchiuri. În acelaşi timp, bibliotecile şi sălile de spectacol sunt goale, cartea nu se mai caută, iar de artă ce să mai vorbim ...

Din cauza şomajului şi sărăciei, şcoala, care ar fi trebuit să reprezinte şansa unui tânăr de a răzbi în viaţă, este abandonată. Conform datelor prezentate de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, cea mai mare rată a abandonului şcolar, în jur de 7%, se înregistrează în cadrul şcolilor de ucenici sau profesionale. Numărul copiilor care au abandonat şcoala la sfârşitul anului şcolar 2001 - 2002 era de 9.875 pentru învăţământul primar, 17.742 la nivelul celui gimnazial şi de 23.350 la nivelul celui liceal, la care trebuie să-i adăugăm pe cei 12.614 tineri care au renunţat la învăţământul profesional, 4.666 de tineri de la şcolile de ucenici şi 6.692 de la învăţământul de tip postliceal. Un total de74.939de tineri. Acest număr trebuie majorat cu acei copii care nu sunt înscrişi în nici o formă de învăţământ, sunt plecaţi în străinătate sau au o situaţie şcolară incertă.

Programele guvernamentale "Laptele şi cornul" şi vizarea carnetelor C.E.C. pentru a încasa alocaţia oferită de stat, deşi a dus la scăderea abandonului şcolar, nu a reuşit să compenseze fenomenul de demotivare, tipic pentru actuala situaţie a ţării, caracterizată de o penurie de locuri de muncă.

Pe bun cuvânt trebuie să ne întrebăm: quo vadis reforma învăţământului?

Reforma învăţământului a început în 1990, în condiţiile absenţei unui concept despre reforma educaţiei şi, după cum era normal, s-a încercat o succesiune de gesturi "cosmetizante" cu referire la conţinuturile politizante ale disciplinelor de învăţământ. Schimbările de directori, imixtiunea factorilor subiectivi, ezitările în ceea ce priveşte reglementările de ordine interioară, confuzia cu privire la conceptul de libertate, relaţia profesor - elev, introducerea manualelor alternative, restructurarea reţelei de învăţământ, toate au determinat o gravă instabilitate, caracterizată prin degradarea calităţii procesului învăţării, a instalării unui vid educaţional. Profesorii nu au mai "îndrăznit" să facă educaţie, având de dat răspunsuri privitoare la finalitatea şcolii şi a sistemului de valori pe care aceasta trebuia să îl promoveze. S-a început construirea unui nou curriculum, prin care să se dea coerenţă principiului învăţământului formativ.

Problemele Ţării nu au putut răspunde întrebării: care este direcţia în care se îndreaptă economia României şi ca atare în ce scop să formăm tinerii, care sunt acele meserii care se caută pe piaţa muncii - în condiţiile în care toţi tinerii doreau să fie absolvenţi de liceu cu examen de bacalaureat şi de ce nu şi încununaţi cu o diplomă de licenţă? Învăţământul nu avea însă sarcina şi nici nu a încercat să răspundă întrebării: quo vadis reforma învăţământului în România?

Prin instaurarea unei societăţi capitaliste în care cadrele didactice resimt "coşul zilnic", salarizarea lor rămânând pe ultimul loc, în urma celorlalte categorii sociale, pentru a se da credibilitate în faţa Uniunii Europene, de modul în care se implementează reforma învăţământului în România, s-a recurs la practici mai vechi, caracteristice regimului trecut, de a obţine şi raporta rezultate cât mai apropiate de 100% la promovarea examenului de bacalaureat, ca o dovadă a creşterii calitative a învăţământului românesc! Este oare corect?

Domnule ministru Alexandru Athanasiu, acum după ce a trecut o jumătate de an de când v-aţi aşezat în fotoliul ministerial şi aţi luat contact direct cu problemele pe care le are învăţământul, vă solicit să prezentaţi Ţării un raport de analiză a stării acestuia şi a măsurilor pe care le propuneţi pentru ca deficienţele la care m-am referit, cât şi cele care au apărut în vara - toamna 2003 să nu se mai repete. Ce va raporta Guvernarea P.S.D. peste un an la încheierea mandatului?

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.