Parliamentary debates

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Din partea Grupului PPRM, domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România şi reala integrare în U.E."

Pe 25 aprilie 2005, România a semnat Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, iar ratificarea acestui tratat s-a realizat în mai puţin de o lună de la semnare. Momentul este şi va fi important pentru toţi românii, acest lucru punându-şi amprenta asupra tuturor aspectelor vieţii economice, politice şi sociale din România. După semnarea acestui tratat, continuă cu mai multă patimă analizele, prelegerile şi se insistă asupra beneficiilor aderării şi integrării şi mai puţin asupra costurilor reale ale acestui fenomen.

Trebuie să realizăm cu toţii, mai bine spus să conştientizăm că, dacă vom fi primiţi în marea familie europeană, nu va curge lapte şi miere, nu vom reuşi dintr-o dată să atingem standardele de viaţă şi civilizaţie ale celor cu care ne aşezăm la aceeaşi masă. Dar trebuie să înţelegem totodată că România nu poate trăi separat, că a făcut din totdeauna parte din Europa şi că, după furtună, vine şi soarele.

În perioada care va urma, perioada preaderării, în viaţa fiecărui român vor interveni schimbări importante, unele destul de brutale, marea majoritate implicând cheltuieli enorme şi, deci, fenomene sociale, pentru că veniturile populaţiei vor rămâne cu mult în urma scumpirilor pe care suntem obligaţi să le operăm, pentru a putea face faţă cerinţelor impuse de ţările membre ale Uniunii Europene. Concluzia este tristă: pe lângă lapte şi miere, integrarea aduce şi multă fiere.

Astfel, primele majorări, deja simţite, au fost cele de la gazele naturale. Trendul crescător va trebui să-şi urmeze cursul firesc, pentru ca, la 01.01.2007, preţul gazelor naturale autohtone să fie la nivelul celor din import. Nici energia electrică nu este uitată, astfel că, în următorii doi ani, preţul acesteia va creşte cu cel puţin 50%. Şi, ca totul să fie complet, eliminarea subvenţiei acordate producătorilor şi distribuitorilor de energie termică va duce şi la scumpirea acesteia, astfel încât, la data intrării în Europa, românii care vor mai fi racordaţi la sistemul termic centralizat vor plăti valoarea integrală a producerii şi distribuţiei acesteia. Nu ştim dacă şi salariile acestora vor reuşi să acopere, până la 01.01.2007, aceste scumpiri.

Ce primesc în schimb românii, ca să poată face faţă integrării? Imediat, nu prea multe, pentru că trebuie să dovedim europenilor că ne dorim cu adevărat această integrare, că suntem pregătiţi din toate punctele de vedere pentru a fi buni parteneri şi, mai ales, că am îndeplinit şi îndeplinim tot ceea ce ne-au solicitat negociatorii U.E. Lucruri care, fie vorba între noi, nu sunt absurde decât pentru cei care, timp de 15 ani, au mimat restructurarea economică, reforma în justiţie şi administraţia publică, care au gândit că mai au la dispoziţie ceva timp sau, chiar mai rău, care au solicitat că până la finalizarea marii privatizări este bine să aibă loc întâi marile devalizări, pentru ca, apoi, să nu mai conteze decât la numărare şi planificare.

Românii vor putea dobândi dreptul la muncă în ţările U.E., conform acordurilor stabilite cu fiecare stat membru în parte, abia din 2009 şi 2011, şi asta, în condiţiile în care, de exemplu, industria minieră va cuprinde la data intrării în Uniunea Europeană doar 10 mii de mineri, ponderea agriculturii în p.i.b. va trebui să scadă de cel puţin trei ori, dar, în acelaşi timp, să se încadreze în standardele europene de siguranţă alimentară.

Ne aşteaptă o perioadă foarte grea, cu foarte multe renunţări, cu profunde schimbări sociale şi economice, care trebuie realizate, pentru a nu "beneficia" de clauza de salvgardare şi, în concluzie, de amânarea aderării la U.E. Având în vedere marasmul economic în care ne zbatem, corupţia, care-şi întinde tentaculele spre tot mai multe şi diversificate domenii sociale, economice şi politice, sărăcia, fenomen caracteristic celei mai mari părţi a populaţiei ţării, precum şi fenomenul de migraţie a tinerilor către Occident, singura alternativă viabilă o reprezintă integrarea, la 01.01.2007, a României la U.E. Iar, pentru aceasta, trebuie să folosim experienţa ţărilor vecine care au aderat deja, să le ascultăm şi să le aplicăm eforturile, pentru că ele au trecut prin furcile caudine ale integrării, dar, mai ales, să pregătim populaţia pentru ceea ce va urma: costurile ridicate ale integrării.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Radu Ruşanu:

Mulţumesc şi eu.