Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., doamna deputat Mona Muscă. Atunci, domnul deputat Ioan Ghişe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni,

Declaraţia mea politică de astăzi are două titluri; unul este "Grila de salarizare în sectorul public - urgenţă şi necesitate pentru România", iar celui de al doilea titlu îi putem spune "Adevăr şi nedreptate - realitate cinică".

Acum o jumătate de oră, când am urcat la etajul 2, în lift, doamna liftieră mi-a spus că, după 25 de ani vechime în muncă, fiind mamă a doi copii studenţi, are un salariu de 5.200.000 lei pe lună.

O doamnă, infirmier, care iese la pensie luna aceasta, la spitalul unde lucrează soţia, plânge disperată că va avea pensie de 2.800.000 lei pe lună, după o viaţă de muncă, lucrată în trei schimburi, la spital.

Întrebarea pe care mi-a pus-o doamna liftieră i-o pun ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei: de ce este aşa de mare diferenţa, faţă de alţii care sunt plătiţi tot de la bugetul de stat?

La grupul parlamentar, în urmă cu câteva zile, am avut o întâlnire cu ministrul muncii. Când i-am sesizat problema urgenţei necesităţii de a promova o grilă de salarizare, mi-a explicat că în sectorul bugetar, în general, nu sunt bani.

În Programul de guvernare, la "măsuri de politică de protecţie socială", o ţintă strategică este reducerea sărăciei şi marginalizării sociale, îmbunătăţirea standardului de viaţă pentru persoane vârstnice.

Se spune în program că pensiile vor creşte în termeni reali cu 30%, că vor fi indexate cu indicele de creştere a preţurilor de consum, astfel încât să fie acoperite cu sută la sută creşterea preţurilor. Ce s-a întâmplat, în ultimele luni şi în ultimul an şi jumătate, cu creşterea preţurilor la energie electrică sau gaze naturale, se ştie. Aceste creşteri depăşesc cu mult creşterile de salarii şi respectiv de pensii.

Dar, în acelaşi timp, în care pentru unii nu sunt bani, alţii - tot de la bugetul de stat - primesc următoarele salarii: procurorul general - 135 milioane lei pe lună; membru, şef de Curte Supremă - 134 milioane lei pe lună; membrii Curţii Supreme - de la 85 milioane lei pe lună în sus; poliţist, care se pensionează din condiţia de şef de inspectorat judeţean, are pensie de 48 milioane lei pe lună şi primeşte la pensionare 940 milioane lei în mână. Deci, constatăm că pentru unii sunt bani.

Unii dintre miniştri sunt în două comisii de privatizare a unor bănci - că-i vorba de B.C.R., că-i vorba de C.E.C. - şi primesc, cu salariul de ministru şi indemnizaţia de parlamentar, 200 milioane lei pe lună.

Sigur că, în astfel de situaţii, se vede diferit condiţia grea în care sunt cei mai mulţi dintre cetăţeni.

Problema de fond este următoarea: ceea ce am spus sunt adevăruri crude. Ele reflectă o foarte mare nedreptate în privinţa echităţii şi moralităţii sistemului de salarizare şi venit din sectorul public.

Este, de-a dreptul, o jignire la adresa oamenilor cinstiţi din ţara noastră, care, după o viaţă de muncă, ajung să primească o pensie cu care nu-şi pot plăti întreţinerea, sau medicamentele.

Şi, atunci, problema are două aspecte: este o răspundere generală a Guvernului. Am discutat cu premierul. Domnia sa spune că nu dânsul, personal, se ocupă de politicile de salarizare, ci există, ca specialist, ministrul muncii. Ministrul muncii a fost numit de Preşedintele ţării. Alianţa P.N.L.-P.D. "Dreptate şi adevăr" a ajuns la guvernare, pentru că Preşedintele Traian Băsescu a câştigat alegerile. După cum se ştie, la primul tur, la alegeri parlamentare, Alianţa a fost pe locul doi. Şi, atunci, pentru că am mai făcut declaraţii politice pe acest subiect, fac, de data aceasta, un apel direct şi personal către Preşedintele ţării. Domnia sa, în opinia mea, are responsabilitatea majoră ca acum să provoace o analiză serioasă a sistemului de salarizare şi pensii din sectorul public, pentru ca, apoi, ministrul pe care Preşedintele actual al ţării l-a numit pe vremea când era preşedinte al Partidului Democrat, să facă ceea ce trebuie pentru ca, în România, salarizarea din sectorul public să fie echitabilă; nu egală, ci echitabilă. În clipa de faţă, cu aceste diferenţe nedrepte şi imorale de salarii, se încurajează, în mod strigător la cer, corupţia. Un om care munceşte în trei schimburi şi care, cinstit, ajunge ca să fie disperat că nu-şi poate plăti întreţinerea şi medicamentele, este evident că nu mai poate avea încredere în cei care decid. Este o responsabilitate majoră pentru noi, cei care facem parte din Coaliţa guvernamentală, dar, în clipa de faţă, răspunderea ajunge până la nivelul Preşedintelui Ţării.

De aceea, apelul meu este ca domnia sa să provoace o discuţie, o analiză pe acest subiect şi să se adopte, mai apoi, deciziile care trebuie.

Închei, prin a spune, dacă-mi permiteţi, o vorbă: în România, în mod cinic, foarte mulţi cetăţeni sunt salarizaţi atât de prost, pentru că foarte puţini primesc venituri de la stat atât de mari.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc mult.