Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Mihăiţă Calimente.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Art.61 din Constituţia României consacră la alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

Tot prin Constituţie, prin art.28 se garantează secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.

În baza hotărârii celor două Camere ale Parlamentului României reunite în şedinţa comună din 24 aprilie 2007, s-a înfiinţat Comisia parlamentară de anchetă privind verificarea informaţiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicaţiilor.

Comisia are ca obiectiv următoarele: analizarea şi verificarea datelor, informaţiilor, documentelor şi faptelor cu privire la interceptarea comunicaţiilor puse la dispoziţia comisiei sau rezultate din audieri; întocmirea unui raport privind constatările efectuate, raport pe care îl înaintează în termenii stabiliţi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.

Nu intru în detalii, pentru că această comisie, din care fac şi eu parte, nu şi-a terminat lucrările şi nu s-a alcătuit, încă, niciun raport.

Subiectul pe care vreau să-l abordez face referire la relaţia pe care comisia o are cu Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, şi cu Procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.), Daniel Morar.

Se ştie că în baza unor legi speciale, legate de lupta anticorupţie şi a criminalităţii organizate, precum şi de lupta împotriva terorismului, Ministerul Public şi D.N.A. pot cere, în anumite condiţii, interceptarea comunicaţiilor persoanelor suspectate sau împotriva cărora există probe. Mandatul se eliberează, însă, numai de către judecător, iar singura instituţie abilitată să facă interceptările este Serviciul Român de Informaţii.

Din audierea domnului George Maior, director SRI, a rezultat că cele mai multe mandate de ascultare au fost solicitate în 2006 de către D.N.A. şi anume 3.800. Dintr-un calcul simplu, rezultă că au fost ascultate peste 1 milion de convorbiri, în condiţiile în care un mandat este de 30 de zile.

Ulterior, am aflat că mandatele se puteau prelungi şi până la 120 de zile. Din presă am înţeles că unele persoane au fost ascultate fără mandat, cu mult înainte de începerea urmăririi penale, ceea ce înseamnă că, în fapt, au fost ascultate mult mai multe convorbiri decât milionul de care vorbeam iniţial.

Tot de la S.R.I. am aflat că înregistrările faptice pentru D.N.A. s-au făcut de către această instituţie, S.R.I. dirijând semnalele interceptate către terminalele pe care D.N.A. le posedă.

La aceste operaţiuni tehnice au lucrat un număr de procurori şi ofiţeri de judiciar. Pe aceşti domni, comisia i-a convocat, în baza mandatului acordat de Parlamentul României, să-i audieze.

Nu am cerut şi nici nu înţelegem să cerem detalii despre dosarele la care lucrează procurorii D.N.A. Tot ceea ce ne interesează este legat de operaţiunile tehnice pe care aceşti domni le-au efectuat şi, probabil, le efectuează şi în continuare, precum şi aparatura pe care o posedă.

Dacă se respecta legea, ce se întâmplă cu materialele pe care sunt înregistrate persoanele care nu sunt urmărite, dar care intră în contact cu persoane urmărite, fiind vorba de cetăţeni care nu au comis infracţiuni sau care sunt bănuiţi de astfel de fapte.

La solicitarea noastră, atât domnul Daniel Morar, cât şi doamna Kovesi ne-au răspuns că nu pot asigura participarea la audierea procurorilor şi ofiţerilor solicitaţi, fără aprobarea Consiliului Superior al Magistraturii.

Comisia, prin preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Bogdan Olteanu, a solicitat din nou prezenţa acestor procurori şi poliţişti, explicând pe larg că nu este vorba de a căuta în dosare sau de a interfera cu activitatea procurorilor şi poliţiştilor în ceea ce priveşte activitatea judiciară pe care aceştia o desfăşoară. Ni s-a răspuns din nou că aceşti domni nu pot fi audiaţi şi ni s-a adus la cunoştinţă, ca unor şcolari, că în România există separarea puterilor în stat şi, în consecinţă, Parlamentul nu poate cere Justiţiei să i se subordoneze.

În acest moment, cred că prin modul de a se comporta şi prin răspunsurile date, Ministerul Public şi D.N.A. au ceva de ascuns.

De ce-şi asumă D.N.A. înregistrarea efectivă a interceptărilor, chiar dacă semnalul original este interceptat de S.R.I.?

Cine din S.R.I. participă la aceste înregistrări?

Cine poate autentifica, în aceste condiţii, veridicitatea înregistrării? Sunt câteva întrebări care se ridică şi la care D.N.A. refuză să răspundă. Şi vă asigur că nu sunt singurele întrebări pe care comisia le are de pus.

Ţin să le aduc la cunoştinţă domnilor din D.N.A. şi Ministerului Public, că art.132 alin. (1) din Constituţie stipulează că procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii şi al imparţialităţii, al controlului ierarhic şi sub autoritatea ministrului Justiţiei.

Cu alte cuvinte, ministrul Justiţiei sau oricare alt ministru are obligaţia să se prezinte în faţa comisiilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu atât mai mult în faţa unei Comisii de anchetă.

Cum s-a ajuns la concluzia că procurorii şi ofiţerii D.N.A. care sunt în subordinea ministrului, nu se pot prezenta în faţa comisiei?

Am citit cu atenţie şi art.134 din Constituţie, Cap. "Atribuţii ale C.S.M." şi am observat că toate alineatele se referă la autoritatea de numire şi la sancţionarea procurorilor, în caz că aceştia comit abateri.

Nu rezultă de nicăieri că C.S.M. este un arbitru între Parlament - organul suprem al poporului român - şi Ministerul Public sau D.N.A. Singura concluzie care se impune în final este reaua credinţă a acestor instituţii, care vor să se sustragă controlului Parlamentului şi să acţioneze ca stat în stat sau, şi mai rău, ca un stat poliţienesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.