Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul Emilian Valentin Frâncu.

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Biserica nu-i partid politic."

Am fost întrebat, zilele trecute, într-o conferinţă de presă, ce părere am despre colaborarea cu fosta Securitate a unor clerici şi a unor înalţi ierarhi ai Bisericii. Ziaristul dorea să ştie cum ar putea fi reglementată situaţia lor, deoarece deconspirarea ca informator duce la pierderea încrederii, iar asta reprezintă o adevărată catastrofă pentru cei ce reprezintă instituţia credibilităţii absolute - credinţa în Dumnezeu.

Am spus-o atunci şi o repet acum, de la înalta tribună a Camerei Deputaţilor: singurul care poate avea o justă abordare în această chestiune este Sfântul Sinod. Acesta va hotărî cum şi în ce măsură ar putea sau ar trebui sancţionată colaborarea preoţilor cu Securitatea, cu fostul organ represiv al regimului comunist.

Mă refer, desigur, la cazurile dovedite fără vreo urmă de îndoială, în care un eventual angajament scris şi semnat de cei în cauză a fost urmat de acţiuni clare de poliţie politică. Simpla semnare a unui angajament, neurmată de acţiuni aşa-zis "specifice", nu ar trebui să reprezinte motiv de incriminare în cazul preoţilor.

Nu în ultimul rând, este important ca, în dovedirea colaborării cu Securitatea, să existe fie o recunoaştere publică a celui bănuit, fie o sentinţă definitivă şi irevocabilă din partea Justiţiei, care să confirme decizia formulată iniţial de CNSAS.

Chiar şi aşa, eu unul consider că nu ar trebui luate măsuri administrative împotriva preoţilor, fiindcă mai ales ei au străbătut, presupun, în ultimii 17 ani, un lung drum al penitenţei şi al pocăinţei, în faţa propriei conştiinţe şi în faţa lui Dumnezeu, de fiecare dată când au îmbrăcat odăjdiile şi au stat în faţa altarului.

PNL i-a sancţionat pe toţi acei membri ai săi, mai mult sau mai puţin cunoscuţi marelui public, care au primit verdicte de poliţie politică. Această abordare a fost şi rămâne singura posibilă în cazul unui partid care se respectă, care îşi respectă principiile şi doctrina, care îşi respecte trecutul, prezentul şi viitorul.

Biserica, însă, nu este partid politic. De aceea, în afara remuşcărilor sincere şi a pocăinţei individuale a preoţilor care au greşit, eu unul nu aş recomanda Sfântului Sinod vreo altă pedeapsă împotriva acestora.

Mulţumesc.