Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul doamnei Olguţa Cocrea.

Doamna Olguţa Cocrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează "9 octombrie - Ziua mondială a poştei".

Pe tot mapamondul, în data de 9 octombrie, se sărbătoreşte Ziua poştei. Şi cei 35.000 de salariaţi din Poşta Română se alătură colegilor din lumea întreagă şi îşi sărbătoresc ziua. Este o zi importantă pentru cei 35.000 de salariaţi şi cei 30.000 de sindicalişti din Poşta Română.

Poştaşul este omul de legătură între populaţia unei ţări şi lumea întreagă. Zi de zi ne trece pragul casei aducându-ne veşti, de multe ori bune, de la cei dragi plecaţi în toată lumea. De asemenea, după '89, poştaşul român aduce pe lângă veştile bune şi pensia, care este aşteptată de milioane de pensionari. Mai nou, ne aduce şi aproape toate facturile pe care trebuie să le plătim. Acestea din urmă nu sunt veşti chiar bune, ţinând cont de costurile mari la utilităţi.

Fie soare, fie vânt, zăpadă sau orice intemperie, poştaşul român zilnic se prezintă la uşile noastre, ale tuturor, pentru a-şi face datoria. Este o muncă grea, dar foarte frumoasă. Tot timpul este conectat la viaţa de zi cu zi a clienţilor lui şi, în majoritatea cazurilor, cunoaşte problemele de zi cu zi cu care se confruntă clienţii din sectorul lui.

De asemenea şi oficiantele, care sunt zilnic în legătură directă cu clienţii, sunt câteodată stresate, jignite, dar niciodată nu ripostează, le vorbesc calm şi le zâmbesc celor de dincolo de ghişeu.

În relaţia cu oamenii trebuie să uiţi de problemele tale de zi cu zi şi să cauţi pe cât posibil să zâmbeşti clientului, să-i vorbeşti frumos, calm, să-l ajuţi, să-i explici tot ceea ce trebuie el să ştie.

Complexitatea muncii pe care o fac cei 35.000 de salariaţi ai Poştei Române, care în ultimii ani depun eforturi pentru ca cei care beneficiază de serviciile lor să fie mulţumiţi, este uluitoare.

Până acum, niciun Guvern nu şi-a pus problema cum şi în ce condiţii muncesc aceşti oameni. Se vorbeşte tot mai des despre privatizarea serviciilor poştale, dar nimeni nu vede că prin privatizarea Romtelecom-ului, de exemplu, sora vitregă a Poştei Române, a avut de suferit populaţia aceste ţări, deoarece în momentul privatizării, patronul va dori profit şi acesta se va putea face doar prin majorarea tarifelor. Ar fi bine ca viitorul Guvern să se gândească să declare serviciile poştale ca infrastructură naţională, să rămână un bun al statului român, deoarece în cazul privatizării serviciul universal ar dispărea.

Poşta Română se adresează atât marilor clienţi, cât şi celor cu venituri mai mici, care nu ar avea cu ce să achite un serviciu poştal unei firme private de curierat care are tarife de 3-5 ori mai mari ca la Poşta Română.

Trebuie să se ţină cont că cele mai defavorizate categorii, adică pensionarii, şomerii, veteranii, familiile cu mulţi copii sunt deservite de poştaşii din România. Şi să nu uităm că aceşti oameni ne vizitează zilnic, ne spunem necazurile şi problemele, ne cunosc de ani de zile şi, în situaţia când se poate, chiar ne şi ajută. Relaţia cu omul este grea dar frumoasă şi, când ai nevoie de a fi ascultat, ştii că ai un om de încredere în poştaşul tău.

Pentru cei 35.000 de poştaşi din România adresez în numele meu şi al Parlamentului României un călduros "La mulţi ani!", sănătate, fericire lor şi familiilor lor, un trai mult mai bun şi să le dea Dumnezeu tot binele din lume.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da, vă mulţumesc.