Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Consideraţii privind concediul maternal"

La nivelul opiniei publice, a apărut o dezbatere foarte intensă în jurul perioadei pe care ar trebui să o aibă concediul maternal şi al indemnizaţiei pe care să o primească proaspetele mămici. Pe de o parte, este bine că s-a deschis acest subiect pentru a fi lămurit. Pe de altă parte, este rău că dezbaterea nu se duce într-un registru mai larg al strategiei României pentru viitor. Pentru că avem nevoie şi de încurajarea natalităţii, în acest moment având spor natural negativ. Pentru că avem nevoie de tineri cu aptitudini sociale bune şi dezvoltaţi normal în interiorul familiei. Până la urmă, este o chestiune care priveşte nu numai o categorie socială, ci chiar viitorul acestei ţări.

Din punctul meu de vedere, România este obligată să păstreze ca durată perioada de doi ani de concediu maternal. Primii doi ani de viaţă sunt poate cei mai importanţi pentru un copil în dezvoltarea şi cred că este firesc să şi-i poată petrece alături de mamele lor. Dezvoltarea intelectuală şi socială a acestor copii este absolut esenţială pentru România şi cred că ar trebui să fie în centrul strategiei noastre pentru viitor.

Pentru că ne aflăm într-o perioadă de criză pronunţată, înţeleg şi ideea Guvernului de a limita costurile. Eu cred că şi acest deziderat poate fi atins destul de simplu, cu puţină flexibilitate din partea ambelor părţi. Pe de o parte, orice familie, mai ales una care creşte numeric, are nevoie de venituri constante şi însemnate numeric. Pe de altă parte, e nevoie de o rectificare a cheltuielilor şi pe această zonă.

Ca parlamentar al puterii, susţin varianta păstrării actualului nivel minim de 600 de lei al indemnizaţiei pentru mămici, dar şi limitarea plafonului maxim pe care îl pot abţine aceste femei. Nu puţine sunt cazurile în care proaspetele mămici câştigă 6-7.000 de lei, aflându-se în concediu de maternitate. Ei bine, eu cred că acest plafon maximal ar trebui limitat. Varianta cea mai corectă mi s-ar părea limitarea la nivelul salariului mediu pe economie, oricât ar fi acesta.

Evident, vor fi suficient de multe femei care vor dori mai degrabă să meargă la muncă decât să primească respectiva indemnizaţie. Tocmai de aceea, prioritatea noastră ar trebui să fie construirea unei alternative viabile pentru aceste femei. Or, eu cred că un program naţional de construire de creşe, cămine şi grădiniţe este absolut necesar. Statul trebuie să se implice mai devreme şi mai mult în viaţa celor mai tineri membri ai săi.

Tocmai de aceea, intenţionez să cer Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului lansarea unui asemenea program care să se desfăşoare în următorii ani şi care să ofere proaspetelor mame care vor să muncească posibilitatea să o facă, fără să-şi facă probleme că nu au cu cine să-şi lase copiii acasă. Statul român este obligat să ofere această alternativă. Există foarte multe femei care-şi doresc şi o familie şi o carieră, iar în acest moment, România nu le oferă posibilitatea dezvoltării pe ambele planuri.