Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Acordul cu FMI pune capăt epocii «băieţilor deştepţi din energie»"

În vacarmul mediatic al începutului de an, prevederile noului acord al României cu Fondul Monetar Internaţional au trecut aproape neobservate. Semn că, de multe ori, în loc să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante care ne pot afecta în bine sau în rău viaţa de zi cu zi, ne ocupăm vremea dezbătând şi analizând în cheie politică teme altfel mai puţin importante. Acordul cu FMI şi scrisoarea de intenţie pe care Guvernul urmează să o trimită la Washington ar trebui văzute ca o strategie macroeconomică pentru următorii doi ani, cu coordonate şi parametri extrem de clari.

Una dintre priorităţile acestei strategii este industria energetică. Preşedintele Traian Băsescu a vorbit încă din 2005 despre posibilitatea ca România să devină un important jucător pe piaţa energetică europeană sau măcar să fie capabilă să îşi susţină economia cu preţuri ale energiei mai mici. În 2006, după o analiză extinsă asupra acestui palier economic, preşedintele vorbea pentru prima dată despre "băieţii deştepţi din energie", oameni care reuşesc să intermedieze distribuţia de energie electrică, în condiţiile în care aceasta este singura resursă care nu poate fi înmagazinată. Au urmat ani de contre politice în care niciunul dintre partidele care s-au perindat la putere nu au făcut nimic pentru a schimba starea de fapt.

Jeffrey Franks a vorbit despre costurile mari cu energia ale românilor obişnuiţi, în avantajul unor firme private, care, culmea, declară profituri anuale extrem de mici, necontribuind astfel de o manieră consistentă la bugetul consolidat al statului. O asemenea realitate este nocivă şi pentru viaţa socială a României, dar şi pentru economie. Ceva trebuie schimbat.

Iată că, pentru prima dată în istoria postdecembristă a României, există un guvern care îşi asumă, într-un document cât se poate de oficial, eliminarea "băieţilor deştepţi din energie". Acest lucru se va face în mai mulţi paşi.

Un prim pas a fost făcut anul trecut, când s-a purces la schimbarea întregii conduceri a Hidroelectrica, responsabilă pentru unele contracte nu tocmai în interesul naţional.

În al doilea rând, FMI va monitoriza de acum înainte toate companiile de stat care produc energie şi o livrează pe piaţa liberă. Nu vor mai exista negocieri directe sau contracte bilaterale pe 10-15-20 de ani, aşa cum s-a întâmplat până acum. Se vor lua măsuri ca noile contracte bilaterale semnate de companii de stat din sectorul electricităţii şi al gazelor naturale să fie făcute transparent şi nediscriminatoriu prin OPCOM.

Apoi, se va purcede la renegocierea sau schimbarea contractelor aflate în vigoare care nu sunt avantajoase pentru statul român. Acest lucru s-ar putea face chiar cu schimbarea legislaţiei în vigoare. Există exemple la nivel european, în Franţa şi Polonia, care arată că asemenea modificări pot fi făcute.

Într-un final, mediul privat va interveni şi el, pentru că piaţa energiei va fi liberalizată, iar Executivul s-a angajat să privatizeze sau să vândă acţiuni deţinute la societăţi de pe piaţa energiei. Acestea sunt OMV Petrom (vânzarea a 10% din capital este în desfăşurare), Transelectrica (15% până la finele anului 2011), Transgaz (15% până la sfârşitul acestui an) şi Romgaz (15% până în primăvara anului 2012). De asemenea, 15% din titlurile deţinute de Ministerul Economiei la transportatorul de energie Transelectrica vor fi plasate pe piaţa de capital. În momentul în care există interese şi ale unor alte părţi decât ale statului în vânzarea energiei (acţionari minoritari la firme de stat), afacerile făcute trebuie neapărat să fie profitabile.

De pe urma tuturor acestor schimbări, bugetul de stat ar trebui să câştige consistent în următorii ani. Una dintre estimările preliminare arată că valoarea câştigurilor ar putea fi de aproape 3% din PIB până în 2013, adică de vreo patru ori mai mult decât economia făcută prin măsurile de austeritate luate în 2010.

O serie de demagogi politici vorbesc despre plasarea costurilor în zona populaţiei. Ei traduc liberalizarea pieţei energiei ca pe o creştere exponenţială a costurilor energiei electrice şi a gazului livrat populaţiei. Or, acest lucru cu siguranţă nu se va întâmpla. Pe de o parte, pentru că vor dispărea contractele cu privaţi cu costuri de 2-3 ori mai mici decât cele pentru populaţie. Ceea ce înseamnă, automat, o creştere a câştigurilor pentru stat. Pe de altă parte, România are, lucru afirmat extrem de clar şi de Jeffrey Franks, posibilitatea de a interveni în preţul energiei livrate consumatorilor casnici.

În concluzie, ne aflăm într-un moment extrem de important în schimbarea la faţă a României. Statul devine suficient de puternic pentru a se proteja pe sine, dar şi pe cetăţenii săi, în faţa unor "băieţi deştepţi". Rămâne doar ca oamenii politici să ofere sprijin punerii în aplicare a strategiei energetice şi a prevederilor acordului cu Fondul.