Parliamentary debates

Domnul Constantin-Alin Bucur:

"Impozitarea terenurilor agricole, o sabie cu două tăişuri"

Se zice că tot românul se pricepe la fotbal şi la agricultură. Eu trebuie să recunosc că mă pricep puţin la fotbal, dar cu agricultura am fost paralel, până când am ajuns deputat de Teleorman, un judeţ preponderent agrar.

În aceste condiţii azi nu voi face altceva decât să aduc în faţa dumneavoastră opiniile unor fermieri, ale unor specialişti şi ale celor care nu sunt cuprinşi în sisteme asociative şi îşi lucrează singuri pământul, în legătură cu impozitul care va fi aplicat, începând cu 1 februarie, persoanelor fizice care îşi cultivă terenul şi cresc animale în gospodărie.

În principiu, aproape toată lumea este de acord cu impozitarea oricărui venit obţinut din activităţile agricole, mai ales ca o parte din acesta, 5,5%, merge la Fondul de sănătate. Important este însă ca acest venit să existe, altfel "vorbim discuţii", cum se exprimă un tânăr inginer agronom.

El mi-a explicat, cu creionul pe hârtie, că în România zilelor noastre nu se poate obţine un venit constant de pe suprafeţe mai mici de 10-20 de hectare. Sub 10 hectare nu se poate vorbi decât de agricultura de subzistenţă, iar dacă oamenii îşi rup de la gură ca să vândă câteva duble de grâu sau porumb ori 10-20 de ouă din cuibar, o fac ca să-şi umple o butelie ori să plătească factura la energia electrică. Ce să mai impozitezi în aceste cazuri?

E clar că această măsură este nerealistă şi nesustenabilă în actuala formă. E nerealistă pentru că la calcularea normei de venit anual nu s-a ţinut cont de faptul că nu toţi proprietarii de terenuri primesc subvenţii, iar cei care primesc sprijinul pe suprafaţă constată că primesc de patru ori mai puţin decât agricultorii din Europa occidentală.

Deocamdată nu se ştie dacă la stabilirea normelor de venit s-a ţinut cont de gradul de fertilitate a solului, de faptul că recoltele diferă de la un an la altul, în funcţie de condiţiile meteorologice.

O altă problemă se ridică atunci când terenul impozitat e compus din mai multe parcele, cu grade de fertilitate diferite. Sunt şi alte argumente care susţin ideea că norma de venit nu poate fi calculată ca o medie nici măcar pe un judeţ, cu atât mai puţin la nivel naţional.

Atenţionez Cabinetul Ponta că oamenii se gândesc deja cum să evite impozitarea. Un ţăran dintr-o comună apropiată de Alexandria mi-a spus că va face acte de vânzare-cumpărare cu cei doi fii care locuiesc la oraş şi astfel cele 4,5 hectare pe care le deţine nu vor mai fi impozitate. Alţii vor să vândă de-a binelea terenurile agricole, dacă li se oferă un preţ mai bun. Şi, cum din 2014 orice străin va putea cumpăra terenuri agricole în România, s-ar putea să avem surprize nu tocmai plăcute.

Din datele oficiale reiese că impozitarea terenurilor şi a animalelor crescute în gospodărie va aduce la buget circa 500 de milioane de lei, dar creează multe probleme, inclusiv în ceea ce priveşte colectarea. Şi asta pentru că legea a fost făcută în pripă şi nu s-au luat în calcul toate efectele.

Eu cred că trebuia să aibă loc o dezbatere mai amplă, să fie făcute simulări şi abia după aceea să fie elaborat textul legii şi normele de aplicare. Nu s-a făcut acest lucru şi o lege necesară şi benefică, în principiu, poate deveni un eşec pentru actuala putere.

Tot din datele oficiale rezultă că evaziunea fiscală din domeniul agriculturii se ridică la 2,5 miliarde de euro. Eu cred că înainte de a se preocupa de aducerea ipotetică la buget a circa 120 de milioane de euro, Guvernul trebuia să ia măsuri pentru reducerea evaziunii fiscale din agricultură şi abia apoi să pregătească introducerea impozitului pe terenuri şi animale.

De 23 de ani se tot vorbeşte că agricultura este un domeniu strategic pentru economie, dar niciun guvern n-a acţionat în aceasta direcţie. Mai degrabă, agricultura este tratată ca o Cenuşăreasă, iar rezultatele se vad. Deşi, teoretic, am putea hrăni 80 de milioane de oameni, în practică importăm aproape 60-70% din legumele şi fructele consumate, importăm carne, importăm peşte, importăm brânzeturi şi chiar lapte pentru prelucrare.

Nu de impozitare avea nevoie acum agricultura românească, ci de sprijin financiar şi înlesniri în relaţia cu sistemul bancar. Vă rog să vă gândiţi că, în majoritatea judeţelor din care proveniţi, potenţialul agricol este nevalorificat. Vă rog foarte mult să încercăm împreună să ajutăm oamenii care vor şi pot să facă din agricultura românească o agricultură performantă la nivel european.