Parliamentary debates

Doamna Lucreţia Roşca:

"Stimularea natalităţii, o prioritate naţională"

Problema natalităţii este una extrem de serioasă în România şi trebuie tratată ca atare, adică cu responsabilitate şi profesionalism. Ultimele informaţii, mai mult sau mai puţin oficiale, indică faptul că mai mult de patru milioane de români se află în prezent în afara graniţelor ţării noastre. Sunt statistici îngrijorătoare, recunoscute şi de autorităţi, care denotă că o cincime dintre românii înregistraţi oficial la ultimul referendum pe această temă nu mai contribuie la creşterea economică şi socială a României.

În aceste condiţii, consider că este necesar ca statul român să identifice soluţii oportune şi pragmatice privind stimularea tinerilor, atât de a-şi întemeia o familie, cât şi a mamelor de a face copii. Realitatea a arătat că ori de câte ori statul a acordat anumite facilităţi pentru mame sau familii, acestea s-au materializat iremediabil în creşterea natalităţii. Avem nevoie de propuneri legislative şi alte acte normative stimulative pentru a încuraja tinerele familii de a avea copii, în condiţiile în care România se confruntă tot mai acut cu fenomenul îmbătrânirii populaţiei şi al degradării structurii acesteia pe vârste. Dacă acest fenomen va continua, în scurt timp va trebui să reconsiderăm toate segmentele societăţii româneşti, în situaţia în care o persoană activă va fi nevoită să asigure sursele financiare pentru plata pensiilor unui număr din ce în ce mai mare de pensionari.

România a înregistrat în ultimii ani record după record negativ în ceea ce priveşte natalitatea. Spre exemplu, în 2011 s-au născut cei mai puţini copii de când există date despre natalitatea din România, adică din 1930 încoace. Mai mult, în aceiaşi ani ai guvernărilor Băsescu-Boc s-au înregistrat recorduri negative în ceea ce priveşte natalitatea din ultimii 80 de ani. Spre exemplu, numărul copiilor care s-au născut la un an după măsurile de austeritate luate de Guvernul Boc, a scăzut cu aproape 2.000 de micuţi faţă de plafonul constant de 15.000 de bebeluşi.

În acest context, observăm că anumite măsuri de stimulare a creşterii natalităţii au început să fie luate la nivel local, în diferite localităţi din ţară, ai căror primari au decis să susţină financiar atât întemeierea unor noi familii, cât şi naşterea copiilor. Este vorba de adoptarea unor hotărâri ale consiliilor locale respective, care să suplimenteze nivelul ridicol al alocaţiei pentru creşterea copilului acordată de stat, rămasă la valoarea de 42 de lei de aproape opt ani. În comuna Horia din judeţul Constanţa, spre exemplu, consiliul local a votat o hotărâre prin care să fie premiată dorinţa mamelor de a avea copii, o decizie tot mai dificilă în condiţiile crizei prelungite şi a nivelului de trai destul de anevoios din zonele rurale. Astfel, viitoarele mămici primesc în localitatea amintită suma de 300 de lei lunar pentru fiecare copil, de la naştere şi până la împlinirea vârstei de trei ani.

Alte primării din ţară au decis, tot în baza unor hotărâri ale consiliilor locale, să acorde stimulente financiare pentru tinerii care decid să se căsătorească, tot în ideea creşterii natalităţii şi a încetinirii procesului extrem de periculos al îmbătrânirii populaţiei cu care se confruntă multe zone. Există posibilitatea acordării aşa-numitului sprijin financiar pentru întemeierea unei familii, beneficiu acordat tot prin decizii ale executivelor locale. Motivaţia este aceeaşi: impulsionarea natalităţii şi diminuarea depopulării drastice ale satelor româneşti.

Am oferit aceste două exemple pentru a sublinia că, atunci când se doreşte, se pot lua hotărâri corecte şi înţelepte pentru îndreptarea acestei situaţii îngrijorătoare. Avem nevoie de conturarea unui cadru legislativ unitar şi complex care să acorde atât facilităţi tinerilor de a-şi oficializa relaţiile prin căsătorii, cât şi de a avea copii, deoarece la nivel naţional posibilităţile sunt, după cum se ştie, limitate din punct de vedere financiar. De asemenea, sunt necesare modificări şi în ceea ce priveşte impunerea unui control riguros referitor la cheltuirea banilor distribuiţi de stat copiilor, pentru a elimina realitatea existentă în foarte multe cazuri în care sumele respective sunt cheltuite de părinţi pentru băutură şi alte lucruri personale, în niciun caz pentru cele trebuincioase copiilor.