Parliamentary debates

Doamna Angelica Fădor:

Astăzi voi expune problemele cu care se confruntă personalul din sistemul de probaţiune.

Consilierul de probaţiune necesită o pregătire multidisciplinară exclusiv universitară şi criteriile de selecţie a consilierilor de probaţiune sunt subsecvente unei singure categorii profesionale din sistem, aceea a magistraţilor. În raport cu celelalte categorii de personal din Ministerul Justiţiei, consilierul de probaţiune are un contact direct cu persoane inculpate sau condamnate penal, precum şi cu instituţiile din comunitate implicate în executarea sancţiunilor neprivative. Raportat la problematica interacţiunii sociale, sunt de subliniat riscurile pe care aceste interacţiuni/contacte directe de tipul faţă în faţă, fie la sediul serviciului de probaţiune, fie la locuinţa persoanei supravegheate, le presupun atât în ceea ce priveşte sănătatea fizică şi psihică, cât şi în ceea ce priveşte integritatea corporală, ştiut fiind faptul că în evidenţa consilierilor de probaţiune se află persoane diagnosticate cu tuberculoză, hepatita B, hepatita C sau alte boli infecto-contagioase, persoane dependente de alcool/droguri ori persoane cu potenţial crescut de agresivitate.

Ca atare, în absenţa sistemului de probaţiune şi a eforturilor susţinute întreprinse de consilierii de probaţiune, pentru a gestiona şi supraveghea un număr atât de mare de cazuri, multe dintre cele 90.546 de persoane supravegheate ar fi ajuns în mediul penitenciar, sporind astfel aglomerarea din unităţile de detenţie şi grevând bugetul de stat.

De asemenea, este de precizat că un număr semnificativ dintre persoanele supravegheate de consilierii de probaţiune sunt orientaţi sau motivaţi de aceştia din urmă să îşi consolideze inclusiv situaţia profesională, fiind astfel integraţi în muncă, una dintre consecinţele astfel generate fiind impactul pozitiv în ceea ce priveşte plata contribuţiilor la stat - impozite, taxe, cotizaţii la sistemul de pensii, sănătate, asigurări sociale etc.

Astfel, sistemul de probaţiune a fost înfiinţat ca alternativă la pedeapsa închisorii cu executare efectivă şi este de menţionat aportul său în ceea ce priveşte reducerea costurilor sociale legate de cheltuielile efectuate cu încarcerarea persoanelor condamnate penal. Raportat la atribuţiile şi la responsabilităţile de serviciu, personalul de probaţiune este expus unei supraîncărcări de sarcini, având în vedere orientarea instanţelor de judecată către sancţionarea cu măsuri alternative închisorii a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, cea mai mare parte a acestora fiind dată în competenţa consilierilor de probaţiune care supraveghează minori şi majori faţă de care instanţa de judecată a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, amânarea aplicării pedepsei închisorii, măsuri educative neprivative de libertate sau liberarea condiţionată din penitenciar.

De menţionat este faptul că, în urma noilor atribuţii conferite de legislaţia penală, Noul Cod penal - Legea nr. 286/2009, Legea nr. 253/2013, Legea nr. 252/2013 -, sistemul de probaţiune funcţionează în deficit de resurse umane şi materiale - spaţii insuficiente, neiluminate, inadecvat poziţionate, lipsa asigurării pazei etc. - şi va funcţiona în acest mod şi în perioada următoare, chiar şi cu noile ajustări de personal, 187 de posturi fiind scoase la concurs naţional anul trecut.

Astfel, multitudinea responsabilităţilor şi volumul mare de muncă au creat o presiune foarte mare asupra consilierilor de probaţiune, generând o uzură fizică şi psihică accentuată, resimţită tot mai mult în sistem, cu implicaţii nefaste în plan personal, dar şi asupra rolului important pe care aceştia îl au în sistemul de justiţie. În aceste condiţii, sistemul de probaţiune se vede aşezat pe o poziţie de inferioritate în sistemul de justiţie, în totală contradicţie cu aportul său la eficienţa sancţiunii penale neprivative de libertate şi cu poziţia pe care această activitate o are în viziunea justiţiei europene.

Având în vedere problemele expuse cu care se confruntă consilierii de probaţiune, este absolut necesară implicarea Ministerului de Justiţie în promovarea sistemului de probaţiune si a măsurilor alternative pe care acest sistem le gestionează/ supraveghează, astfel: prin creşterea numărului personalului raportat la complexitatea atribuţiilor şi la numărul mare de persoane aflate în evidentă, respectiv angajarea de noi consilieri; crearea unor condiţii adecvate de muncă - spaţii insuficiente, neiluminate, inadecvat poziţionate, lipsa pazei etc.; adoptarea unui nou statut al consilierilor de probaţiune, în acord cu poziţia în sistemul penal de justiţie şi cu atribuţiile sporite conferite.