Parliamentary debates

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Îl invit la cuvânt pe domnul deputat Dan Tanasă, Grupul parlamentar AUR.

Se pregăteşte domnul Cătălin-Zamfir Manea, Grupul minorităţilor.

Domnul Dan Tanasă:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Revolta maghiară din 23 octombrie 1956, moment de eroism crucial în istoria naţiunii maghiare".

Mesajul meu de astăzi vine să marcheze un moment deosebit de important din viaţa vecinilor noştri de la vest, naţiunea maghiară. Ce ne uneşte? Setea de libertate! Suntem două popoare care nu ne împăcăm cu opresiunea străină. Niciunul dintre cele două popoare nu tolerează teroarea. Ambele popoare s-au revoltat împotriva comunismului.

Revolta maghiară din 1956 a fost cea mai violentă manifestaţie anticomunistă într-o capitală est-europeană. Două sute de mii de maghiari au ieşit pe străzile Budapestei în ziua de 23 octombrie şi au răsturnat regimul comunist, într-o scurtă, dar percutantă revoluţie anticomunistă. Au trebuit 2.000 de tancuri şi două armate sovietice pentru a înfrânge voinţa poporului maghiar. Aproape 3.000 de luptători pentru libertate şi-au dat viaţa şi circa 35.000 de mii au fost condamnaţi la închisoare, câteva sute fiind executaţi.

Insurecţia maghiară a produs valuri de simpatie şi de solidaritate în România, unde au avut loc nu mai puţin de 644 de acţiuni de protest, cele mai multe la Bucureşti, Cluj şi Timişoara, dar şi în alte localităţi, inclusiv la nivelul Armatei Române. Mii de studenţi au fost arestaţi între 1956 şi 1959, exprimându-se sentinţe de condamnare care au însumat 14.000 de ani de puşcărie, zeci de tineri fiind executaţi. România era deja zguduită de zeci de răscoale ţărăneşti împotriva cooperativizării forţate.

Radu Preda, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, scria, în anul 2016: "Una dintre prejudecăţile vehiculate în spaţiul nostru public sună cam aşa: altfel decât în Polonia, Ungaria sau Cehia, noi nu am avut o adevărată rezistenţă anticomunistă. Adică mămăliga nu a explodat decât târziu, în decembrie 1989. Nimic mai fals!

Însăşi logica evenimentelor istorice ne arată contrariul: comunismul s-a instaurat în România exclusiv de sus în jos şi doar cu forţa. Afectul anticomunist domina societatea românească a epocii, fapt tradus la nivel politic în conflictul dintre Rege şi Guvern".

Românii au luptat mai bine de zece ani direct cu hidra comunistă.

Adevărat, românii sunt singurii care au luptat cu arma în mână din 1944 şi până în 1962. Şi tot ei sunt poporul care a suferit cel mai mult de pe urma comunismului.

Transmitem acest mesaj ca recunoaştere a efortului poporului maghiar în lichidarea comunismului şi cu speranţa că istoria va uni în pace destinele popoarelor noastre. Ne exprimăm dorinţa că slăbiciunea de moment a statului român nu va mai fi exploatată în defavoarea poporului român de către Guvernul Viktor Orbán. Pentru că noi credem că pacea nu poate fi decât între popoare care se respectă reciproc!

Vă mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.