Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Vom menţine şi încuraja gospodăria ţărănească prin programe de finanţare dedicate"

Gospodăria ţărănească a fost, la noi, forma primordială de economie, cea mai conformă cu sensul străvechi al acestui termen. În istoria ţării noastre, gospodăria ţărănească a constituit nucleul de elan inventiv din care s-au născut toate meşteşugurile, nu doar cele legate de uneltele agricole. Tot de aici a rezultat şi cultura şi arta populară şi, deloc neglijabil, s-a plămădit energia umană care ne-a dat identitate şi proeminenţă în lume.

Aşadar, în România, spre deosebire de alte state, emanciparea economică şi-a găsit solul fertil în tradiţia gospodăriei ţărăneşti şi în figura legendară a ţăranului gospodar.

Gospodăria ţărănească s-a dovedit, fără dubiu, o binecuvântare a şansei noastre existenţiale şi o realitate istorică şi socială care necesită de acum ceva ultimativ, respectiv o bună şi directă implicare a statului pentru a fi recalibrată la pretenţiile vremurilor. Iar această oportunitate a anunţat-o deja ministrul agriculturii, Adrian Chesnoiu. Colegul nostru de la PSD a repus pe tapet discuţia privind susţinerea, prin programele potrivite, a gospodăriei ţărăneşti. Mai mult, şeful Agriculturii a adăugat, şi în acest sens, că accesarea fondurilor europene va fi mult simplificată de către minister. Iar prin astfel de decizii guvernamentale vom putea să punem de acord fondul sensibilităţii noastre faţă de spaţiul şi timpul gospodăriei ţărăneşti cu formele modernităţii urbane, armonizând şi compatibilizând satul românesc cu satul global.

Nu vă voi vorbi încercând să mă erijez în vreun specialist în domeniul gospodăriilor ţărăneşti, ci vă voi vorbi ca persoană legată sufleteşte de acestea, ca majoritatea românilor, de altfel. Cu alte cuvinte, nu voi face apologia lor, ci voi alcătui o pledoarie necesară susţinerii gospodăriei ţărăneşti pe marginea experienţei mele profesionale, ca observator al evoluţiei ei, subliniind necesitatea sprijinirii financiare, venită prin programe guvernamentale.

Vă atrag atenţia că nu trebuie să mai sperăm că dezvoltarea şi consolidarea gospodăriei ţărăneşti vor fi asigurate strict de vocaţia ţăranului pentru supravieţuire - exerciţiu preluat anterior şi perpetuat pe mai multe generaţii, dar şi reuşit de cele mai multe ori -, ci trebuie completate prin finanţare de la stat.

Admitem că gospodăria ţărănească se dovedeşte, şi în zilele noastre, a fi o formă simplistă de economie circulară, în cadrul căreia nimic nu se pierde pentru că orice produs este refolosit pentru a economisi. Şi, totuşi, problema dihotomiei mica proprietate - marea exploataţie se poate rezolva numai considerând complementar cele două forme de organizare, în conformitate cu specificul fiecărei zone economice, cu evoluţia istorică şi stadiul în care s-a ajuns în dezvoltarea social-economică.

Iar când fac aceste afirmaţii, mă refer la modul în care creionăm strategii de dezvoltare ca membri ai Uniunii Europene. Trebuie să fim atenţi, pentru că acest parteneriat ne oferă posibilitatea să preluăm modelele altor ţări, dar şi perspectiva să le adaptăm nevoilor noastre ca naţiune. Nicio altă ţară nu are specificul şi particularităţile perfect identice cu ale noastre. Deci, iată un motiv pentru care ele trebui doar să ne ghideze în crearea de strategii de dezvoltare, astfel încât să le putem ajusta după propriile noastre repere.

Gospodăria ţărănească este păstrătoarea multor particularităţi ale românismului, motiv pentru care ar trebui să fie un punct de referinţă atât pentru strategiile acestei ţări, cât şi pentru asigurarea nevoilor pieţei interne. Indiferent de progresul tehnic din celelalte state comunitare sau chiar din multe exploataţii agricole româneşti, gospodăria ţărănească, prin ponderea în realizarea producţiei alimentare, utilizarea cât mai deplină a forţei de muncă, asigurarea subzistenţei populaţiei, diversificarea economică şi conservarea activităţii zonelor rurale, are un rol apreciabil şi în dezvoltarea economiei naţionale.

Caracteristica de bază a gospodăriei ţărăneşti reiese din complementaritatea sa faţă de marea exploataţie. Cea dintâi, spre deosebire de marea exploataţie, nu produce pentru piaţă. Totuşi, fiecare dintre noi doreşte să cumpere acele produse care se regăsesc în gospodăria ţărănească. Cu alte cuvinte, produsele care provin din gospodăriile ţărăneşti sunt cele mai căutate, atât de către marile magazine, cât şi de cumpărătorii individuali, mai ales din perspectiva fezabilă a însuşirilor pe care le au, eco sau bio. Din fericire, spiritul antreprenorial mic şi mijlociu pe acest segment a început, încă din perioadele anterioare, când PSD a asigurat performant conducerea Ministerului Agriculturii, să fie stimulat prin diverse programe. Iar aşa cum aţi fost anunţaţi, noi, social-democraţii, vom suplimenta, în curând, aceste forme de sprijin destinat gospodăriilor individuale.

Însă, în ciuda faptului că evoluţia gospodăriei ţărăneşti a fost condiţionată, total sau parţial, de cea social-istorică şi de auspiciile natural-economice, rezultă indubitabil că aceasta poate, în continuare, să funcţioneze oriunde există o bucată de pământ. Şi asta pentru că oamenii o asociază cu produsele naturale, mai bune decât cele din magazine, şi se arată interesaţi şi caută alimentele provenite direct din gospodării. Iar acest aspect este identificat inclusiv la nivelul Uniunii Europene, în gospodăriile mici, ţărăneşti, aflate în proximitatea marilor oraşe din Franţa, Belgia, UK sau Olanda. Pieţele volatile pariziene, sau cele din Ţările de Jos, în care sunt comercializate legume sau fructe chiar de către micii producători, vin şi ele şi îmi confirmă afirmaţiile.