Parliamentary debates

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Conflictul din Ucraina, care a izbucnit imediat după doi ani de pandemie, a amplificat şi mai mult problemele economice care nu afectează doar România, ci toată Europa, dar şi alte continente.

Încă din perioada pandemiei, restricţiile impuse, inclusiv în zona comercială, au afectat circuitul şi lanţurile de aprovizionare din întreaga lume, începând de la resursele energetice, la alimente şi la semiconductori. Situaţia s-a agravat şi mai mult în urma agresiunii militare a Federaţiei Ruse în Ucraina.

Mă refer aici la produsele alimentare care creează cea mai mare îngrijorare populaţiei din toate statele europene. Am văzut că Germania şi Marea Britanie au raţionalizat deja comercializarea uleiului de floarea-soarelui.

Din fericire, în cazul României, ne-a dat Dumnezeu pământ fertil care ne permite să producem cantităţi duble faţă de necesarul consumului intern, nu doar la uleiul de floarea soarelui, ci şi la cereale şi alte produse agroalimentare care acum sunt deficitare în Europa şi în lume. Din fericire, în momentul de faţă România nu importă nicio picătură de ulei de floarea-soarelui. Totul este asigurat din producţia internă. Tot ce vedem la uleiurile de import se referă la uleiul de măsline sau din alte produse în afară de floarea-soarelui. Deci, România stă mult mai bine decât multe state membre ale Uniunii Europene.

Este bine că avem capacitate de producţie, dar vreau să atrag atenţia că acest lucru nu este suficient. Am văzut în presă că uleiul de floarea-soarelui se vinde la raft, în Germania, cu 6 euro/litru. În România, din fericire, încă putem găsi ulei de floarea-soarelui la un preţ de sub 2 euro/litru.

Însă eu vă propun să vă imaginaţi că sunteţi în locul producătorilor români de ulei de floarea-soarelui şi ştiţi că aveţi posibilitatea de a vă vinde produsele în România cu 2 euro/litru sau în Germania cu 6 euro/litru. Unde credeţi că îşi va vinde uleiul producătorul din România? În ţară sau Germania?

Eu nu contest sub nicio formă dorinţa fiecărui producător de a obţine un profit cât mai bun pentru munca sa. Este dreptul fiecărui antreprenor de a-şi vinde produsele sau serviciile la un preţ cât mai bun.

Dar în acelaşi timp trebuie să ţinem cont că există produse esenţiale pentru societate şi economie care nu pot fi tratate la fel ca orice produs obişnuit. Când vorbim despre carburanţi, despre energie electrică, despre gaze naturale sau despre alimente esenţiale, nu putem lăsa totul pe seama unei autoechilibrări dintre cerere şi ofertă. V-am dat exemplul cu uleiul de floarea-soarelui, în care preţurile consistent mai mari ale unor produse pot atrage producţia internă şi pot conduce la o penurie a acestor produse. Un pensionar german poate că îşi permite să plătească 6 euro/litru de ulei, dar vă asigur că un pensionar român cu pensie minimă nu prea îşi permite să dea nici măcar cei 2 euro/litru la cât a ajuns acum preţul din România.

În mod similar, preţurile la carburanţi, la gaze, la energie electrică pot afecta dramatic sectoare întregi ale economiei. Am avut cea mai mare creştere din Uniunea Europeană a preţului la motorină. Iar când vorbim despre motorină, inevitabil ajungem să discutăm despre costurile din agricultură. La toamnă, vom culege o producţie agricolă care a fost realizată cu o motorină de două ori mai scumpă faţă de anul trecut. Acest lucru se va reflecta în preţurile alimentelor, chiar în condiţiile în care, slavă Domnului, România are o capacitate mare de producţie agricolă.

Deci, eu trag un semnal de alarmă cu privire la aceste efecte în lanţ care se vor produce, dacă nu intervenim acum. Este nevoie de o reglementare specială pentru aceste produse speciale, care să se deruleze pe o perioadă limitată, pentru a preveni efectul de bulgăre de zăpadă cu implicaţii uriaşe în societate şi economie.

Am văzut că un coleg de la USR spunea să-şi reducă statul cheltuielile. Aceeaşi marotă - dacă reducem cheltuieli, vom trăi mai bine. Aceeaşi idee absurdă pe care am văzut-o şi în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă gestionat tot de un ministru de la USR, care propunea îngheţarea pensiilor în următorii 48 de ani. Nu merge din nou cu tăieri şi cu strânsul curelei, pentru că mulţi dintre români deja sunt la limita sărăciei severe.

Cred însă că Guvernul şi partidele din coaliţia de guvernare trebuie să analizeze riscurile pe care le-am semnalat mai sus şi să elaboreze deja măsuri pentru prevenirea lor.

Fac, deci, apel la parlamentarii din arcul puterii, dar şi la ceilalţi colegi, dacă vor să participe la o dezbatere serioasă asupra soluţiilor pe care le poate aplica România pentru prevenirea riscurilor care vizează preţurile la produsele esenţiale pentru societate şi pentru economia naţională.