Parliamentary debates

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Doamna deputat Laura-Cătălina Vicol.

Vă rog.

Doamna Laura-Cătălina Vicol-Ciorbă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Pe fondul recensământului în desfăşurare, semnalele care vin din partea specialiştilor însărcinaţi cu gestionarea acestui proces tind să confirme o scădere accelerată, îngrijorătoare, a populaţiei României. Aceste date, care vor deveni cu siguranţă oficiale, sunt anterior anticipate de previziuni interne şi externe privind evoluţia numerică a populaţiei. Nu mai devreme de anul trecut, datele Eurostat prognozau o reducere a populaţiei României, până în jurul a 15 milioane, la nivelul anului 2050.

Această scădere deja previzibilă a populaţiei nu mai este legată doar de migraţia forţei de muncă, în special către Vestul Europei. Ştim cu toţii că această migraţie a fost reală, de mari proporţii - în anii trecuţi chiar am văzut date care comparau situaţia noastră cu cea a Siriei -, iar acum milioane de români trăiesc în afara ţării, mulţi dintre aceştia fiind decişi să nu se mai întoarcă în ţara natală.

Dar, după cum spuneam, cauzele scăderii populaţiei sunt multiple, iar una dintre cele mai importante începe să fie problema natalităţii. Dincolo de factorii de ordin cultural, de modul în care astăzi tinerii îşi construiesc o carieră, de faptul că a devenit extrem de dificilă corelarea programului de la muncă cu cel din viaţa personală, o realitate pentru multe familii este şi greutatea efectivă de a creşte un copil. Iar această greutate este generată de realităţi sociale care cu greu pot fi ignorate. Ele sunt ignorate însă doar de o parte din profeţii dreptei, inclusiv de pe la noi, care cred că oamenii vulnerabili care au nevoie de ajutor sunt doar o povară pentru bugetul de stat şi doar o "baricadă" în faţa politicilor investiţionale.

Realitatea este că România trebuie să aibă politici de încurajare a creşterii economice şi investiţiilor, dar şi politici destinate oamenilor simpli, care au nevoie de venituri decente şi de condiţii de muncă şi familiale care să motiveze şi rămânerea în ţară, dar şi dorinţa de a avea copii.

Este o iluzie să credem că România va putea să infirme cele mai pesimiste previziuni dacă nu va înţelege toată clasa politică, din prezent şi din viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, că ţara nu va putea supravieţui fără o politică a echilibrului. Iar o politică a echilibrului înseamnă deopotrivă un sistem fiscal predictibil şi favorabil investiţiilor, dar şi asigurarea condiţiilor de muncă decente şi a unor venituri decente şi de către sistemul privat, şi de către cel bugetar, sprijin pentru categoriile vulnerabile, o atenţie deosebită, specială, acordată tinerilor, pentru care de ani de zile este foarte greu să îşi găsească în România un loc de muncă.

Până ce întreaga clasă politică nu va înţelege că toţi cetăţenii acestei ţări trebuie să se simtă protejaţi, că nimeni nu trebuie lăsat în urmă, că fiecare trebuie să aibă o şansă de a trăi cu demnitate vom continua să ne pierdem în dispute aşa-zis ideologice, pentru a justifica nepăsarea şi lipsa de acţiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Vă mulţumesc.