Parliamentary debates

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Dragoş-Cătălin Teniţă, vă rog.

Domnul Dragoş-Cătălin Teniţă:

Bună ziua, domnule preşedinte!

Bună ziua, stimaţi colegi!

Acum câteva zile, în vreme ce Republica Populară Chineză desfăşura exerciţii militare navale şi aeriene de amploare simulând încercuirea şi invadarea Taiwanului, am fost uimit să citesc afirmaţiile preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, făcute pe 9 aprilie. Este vorba, în principal, de afirmaţia sa că Europa ar trebui să evite să fie "prinsă în conflicte care nu sunt ale noastre", o referire clară la escaladarea tensiunilor din strâmtoarea Taiwan.

În contextul în care Beijingul îşi intensifică exerciţiile militare în Marea Chinei de Sud şi îşi manifestă în continuare sprijinul pentru agresiunea rusă în Ucraina, acesta este cel mai prost moment posibil pentru a transmite un semnal de indiferenţă cu privire la Taiwan. Aceste comentarii nu numai că nu ţin cont de locul vital al Taiwanului în economia globală, dar subminează angajamentul de decenii al comunităţii internaţionale de a menţine pacea în Strâmtoarea Taiwan.

Istoria este un judecător aspru al eforturilor din trecut de a împăca regimurile autoritare şi totalitare.

Să ne gândim ce s-a întâmplat la München înainte de al Doilea Război Mondial. Să ne întrebăm dacă nu cumva statele Europei nu au partea lor de responsabilitate în invazia Ucrainei, dat fiind faptul că nu au acţionat decisiv după ce au devenit clare pretenţiile expansionist-criminale ale regimului de la Kremlin, mai ales după invazia Crimeei, în 2014.

Vă întreb ceva.

Ce s-ar fi întâmplat dacă Statele Unite ar fi apelat la aceeaşi retorică pe care o favorizează acum preşedintele Franţei, după cel de-al Doilea Război Mondial? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi zis că nu trebuie să se implice într-un conflict care nu este al lor, este între Uniunea Sovietică şi statele Europei Vestice?

Domnule Macron, cu toţii iubim Franţa. O iubim pentru că a formalizat ideea de libertate cetăţenească şi umană, a transformat-o într-o valoare universală legată de statul tuturor fiinţelor umane dotate cu raţiune şi simţire.

Cu toate acestea, regimul Republicii Populare Chineze nu îşi tratează astfel propriii cetăţeni. Populaţia Chinei este cenzurată şi supravegheată. Milioane de cetăţeni se află în lagăre de muncă forţată din cauza religiei sau originii lor etnice.

Ştim ce s-a întâmplat în Hong Kong, unde comuniştii chinezi au promis o ţară, două sisteme. Acolo, zeci de mii de protestatari au fost persecutaţi şi au fost nevoiţi să îşi părăsească definitiv patria.

Credeţi că un astfel de sistem este un jucător neutru în ordinea globală? Sau va exporta abuzuri ale drepturilor omului şi autoritarism, dacă va putea?

Europa are o responsabilitate faţă de această oază de libertate şi de valori europene numită Taiwan. Şi moral, dar şi pragmatic, ca îndatorire faţă de europeni.

Ce se întâmplă cu cei peste 20 de milioane de locuitori ai Taiwanului mâine, s-ar putea întâmpla poimâine cu cetăţenii Europei. Ei ne sunt fraţi întru valori, "like-minded partners", cum spun documentele Uniunii Europene, nu liderii partidului comunist chinez.

Şi încă ceva: parteneriatul economic, militar şi politic al statelor europene cu Statele Unite, parteneriat ce durează de mai bine de 75 de ani, este un parteneriat între egali, bazat pe valori comune, din care populaţiile ambelor continente au avut drept profit libertate şi prosperitate.

În schimb, prin tot ce a făcut în secolul acesta, China ne-a arătat că are de gând să îşi bazeze noua ordine mondială pe relaţii de vasalitate, aşa cum vedem că se întâmplă deja în anumite ţări ale Africii şi ale Asiei de Sud-Est.

Vă mulţumesc.

Cătălin Teniţă, deputat neafiliat de Bucureşti.

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

Vă mulţumesc.