Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"Un nou Cod al muncii, pentru un nou tip de economie naţională"

Suntem oameni politici şi ne uităm adesea pe sondaje de opinie. Nu putem să nu vedem că tema cea mai importantă pe agenda românilor ţine de locurile de muncă. Dacă până în 2008, România chiar avea deficit de forţă de muncă, acum locurile de muncă reprezintă o problemă. Nu atât de mare precum în Spania (unde şomajul este în continuare de aproape 20%), dar suficient de consistentă încât să provoace temeri la nivelul societăţii.

Această problemă este mai vizibilă în zona urbanului mic şi mediu, dependent cvasitotal de câte o unitate de producţie industrială, care, dacă a fost afectată de criza economică, a generat şomaj sau insecuritate în ceea ce priveşte locul de muncă. Şi poate că aceasta este problema cea mai mare: siguranţa locului de muncă, atât timp cât există şomaj.

Ei bine, noul Cod se bazează pe încurajarea economiei, pe încurajarea iniţiativei private. Este şansa României de a adopta un model liberal veritabil şi de a renunţa la moştenirea socialistă. Trebuie să terminăm o dată pentru totdeauna cu principiul: "timpul trece, leafa merge".

Noul Cod al muncii are rolul de a fi un suport real pentru noul tip de economie a României: bazat pe productivitate şi eficienţă, în loc de consum şi împrumut. El stimulează oamenii care muncesc mult şi bine. Încurajează competiţia pe piaţa muncii. De asemenea, generează avantaje angajatorului care-şi doreşte performanţă economică. Îi oferă acestuia o paletă mult mai largă de posibilităţi în ceea ce priveşte selecţia angajaţilor şi a felului de încadrare în câmpul muncii. Se renunţă parţial la practica păguboasă a contractului pe perioadă nedeterminată, care generează delăsare şi indolenţă (pentru angajat), şi lipsă de alternative pentru angajator.

Trebuie să renunţăm la modelul locului de muncă călduţ şi la ideea că statul te ajută indiferent dacă munceşti sau nu. În acelaşi timp, angajatul care performează trebuie protejat şi aici statul trebuie să intervină. Renunţăm la modelul hiperprotecţionist, dar oferim în schimb garanţia că angajatorul nu va putea comite abuzuri. Pârghiile angajatorului vor fi mai multe, dar şi controlul autorităţilor va fi mai riguros.

Trebuie flexibilizată piaţa muncii şi asta înseamnă inclusiv ca angajatul să muncească mai multe ore pe zi, dacă doreşte, dar să câştige mai bine. Asta înseamnă şi ca angajatorul să nu fie obligat să păstreze angajaţii care nu performează. Dar să fie obligat ca pe cei care o fac să îi plătească corect, pe cartea de muncă. Să terminăm odată cu povestea veniturilor minime pe cartea de muncă şi a restului de plată la negru, mai ales în servicii. Pe de o parte, economia are de suferit de pe urma acestei practici imorale. Pe de altă parte, angajatul se va trezi la bătrâneţe cu o pensie infimă, pentru că de aici încolo singurul principiu va fi cel al contributivităţii.

Vechiul cod încuraja dependenţa de stat, pentru că, atunci când munca la negru şi neplata contribuţiilor proliferează, omul devine dependent de ajutorul social. Codul muncii este o măsură de dreapta, menită să creeze avantaje mai mari pentru firme, menit să genereze profit, dar şi capabil să aducă noi locuri de muncă. Totul este ca românii să înţeleagă că munca serioasă este cea mai bună metodă de a-ţi securiza locul de muncă.