Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi este? Nu este.

Dau cuvântul domnului Robert-Nicolae Turcescu.

Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi (din sală):

Vin acum. Sunt aici.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul Petru Movilă, vă rog.

Doamna va lua cuvântul...

Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi (din sală):

Nu o să vă reţin mult, numai două minute.

Domnul Eugen Nicolicea:

Şi aşa timpul este scurt. Haideţi să nu mai dialogăm, pentru că v-am strigat o dată, la început, vă mai strig o dată, acum, se termină şedinţa.

Doamna Cristina-Ionela Iurişniţi:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În declaraţia mea politică este vorba despre drepturile copiilor, Legea nr. 272 din 2004. Este un pro domo pentru ceea ce ar trebuie să fie demult în sistemul de educaţie şi în orice sistem de învăţământ din lume şi, din păcate, România nu face parte dintre acestea, adică obligatoriu acces la educaţia pentru sănătate, pentru copiii noştri.

Astfel, în ultimii ani, instituţiile statului împreună cu organizaţii mondiale, ONG-uri, reprezentanţi ai societăţii civile, şi-au asumat implementarea unor direcţii strategice, menite să vină în sprijinul copiilor, al tinerilor, prin intermediul unei informări corecte, obiective, corelate, bineînţeles, cu gradul lor de înţelegere şi dezvoltarea lor fizică.

Vă reamintesc, dragi colegi, că avem o Strategie naţională de sănătate 2014-2020, semnată, asumată de Ministerul Sănătăţii, dar şi de Ministerul Educaţiei Naţionale; mai avem un Plan multianual integrat de promovare a sănătăţii şi a educaţiei pentru sănătate în şcoli, elaborat de Administraţia Prezidenţială, de UNICEF, de Ministerul Educaţiei Naţionale, de Ministerul Sănătăţii.

Prin urmare, ce credeţi că s-a întâmplat? Nimic, până aici, deşi în 2017 erau asumate modificări legislative.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat, în 2008, "Standardele pentru o educaţie sexuală în Europa", prin care stabilea cadrul de referinţă cu privire la introducerea acestui tip de curs care trebuie să urmărească în mod explicit capabilitatea copiilor de a nu fi doar subiecţi de drept, ci şi actori ai drepturilor lor, iar pentru aceasta ei sunt nevoiţi să aibă acces la informaţii relevante care să-i pregătească pe deplin şi în mod liber să-şi asume responsabilităţi şi alegerile, într-un spirit de înţelegere şi toleranţă.

Deşi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii şi-au asumat strategii naţionale cu privire la implementarea acestor tipuri de educaţie în programa şcolară, acestea nu au generat efecte palpabile în sistemul de învăţământ, în special, elevii neavând acces la aceste informaţii de calitate, corecte, controlate, cu privire la noţiunile de educaţie pentru sănătate, educaţie pentru sănătate sexuală.

În consecinţă, scopul unui demers legislativ pe care mi-l propun şi care vine în întâmpinarea provocărilor actuale cu care se confruntă părinţii - ştiţi că suntem pe locul I la mamele minore cu copii, în Europa; este un loc ruşinos şi o stare de fapt la care trebuie să reacţionăm, este o nevoie, iar la situaţii excepţionale, trebuie să avem măsuri excepţionale - astfel că propun o modificare a Legii nr. 272 din 2004, în sensul atribuirii responsabilităţii informării şi autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi oricăror alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul educaţiei, de a derula în unităţile şcolare, cel puţin o dată pe semestru, deci o dată în "Şcoala altfel" şi încă o dată, cel puţin, programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii. Această sintagmă există deja în lege, dar nu s-a întâmplat nimic. Din 2004 există această sintagmă în Legea protecţiei copilului.

Şi iată că propun, cel puţin o dată pe semestru, să avem aceste programe educaţionale, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor, evident, cu dezvoltarea capacităţilor psiho-emoţionale, a capacităţilor de relaţionare şi tot ceea ce înseamnă o bună dezvoltare fizică şi psihică a copiilor noştri.

Mulţumesc.

Cristina Iurişniţi, Bistriţa-Năsăud.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Mulţumesc.