Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Domnul Daniel Gheorghe, tot de la PNL.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi: "România, în faţa preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene".

În următoarele şase luni, în prima jumătate a anului 2019, România va deţine preşedinţia Consiliului UE, care mai este cunoscut drept Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene şi reuneşte, pe sectoarele de activităţi ministeriale, pe fiecare membru al cabinetelor din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. El este, practic, un fel de cameră superioară, cum ar veni spus metaforic, a legislativului Uniunii Europene.

Este o misiune importantă, dar în acelaşi timp este şi o misiune formală pe care o are România, fiecare ţară membră UE având acest drept pentru o jumătate de an.

România va trebui să coordoneze peste 257 de dosare legislative aflate în dezbaterea Uniunii Europene şi va avea, printre temele importante abordate, chestiuni precum ar fi: cadrul financiar multianual al Uniunii Europene, migraţia sau Brexitul.

Totuşi, trecând peste aceste aspecte, trebuie să subliniem şi caracterul formal pe care îl joacă această rotaţie a preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, şi nu Consiliul European, cum văd că a fost confundat în spaţiul public de foarte multe persoane.

Una peste alta, cred că România ar trebui să joace această preşedinţie cu foarte mult curaj. Am ascultat-o recent pe doamna prim-ministru aici, în plenul Parlamentului. Expunerea dumneaei mi s-a părut uşor timidă, neconvingătoare, sub aspectul principalelor linii directoare ale politicii europene pe care România doreşte s-o pună în aplicare în această jumătate de an care urmează şi cu note destul de corect politice.

Eu cred că România trebuie să-şi asume nişte puncte de vedere ferme în ceea ce înseamnă această preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene şi să abordeze o tematică tot mai largă şi o tematică capabilă să ne pună în valoare atuurile politice, geostrategice şi de diplomaţie pe care România le poate avea în urma acestei preşedinţii a Consiliului Uniunii Europene.

Sunt o serie de teme peste care ar trebui să ne aplecăm. Şi vă dau câteva exemple: integrarea statelor din Balcanii de Vest în Uniunea Europeană; integrarea europeană a Republicii Moldova, sora mai mică a României şi parte integrantă din România Mare, care s-a unit acum 100 de ani, la 1918; problema migraţiei, o problemă în care românii au spus ferm, în atâtea rânduri, că nu sunt de acord cu o migraţie necontrolată şi cu trecerea politicilor de migraţie de la nivel naţional la nivel supranaţional, comunitar, în zona Bruxellesului, şi multe alte chestiuni care ţin de politicile Uniunii Europene în următoarea perioadă.

Sper că România va şti să se pună în valoare, în această jumătate de an, cu îndrăzneală, cu demnitate şi cu punerea interesului său naţional mai înainte de orice. Ar trebui şi noi, toţi, să dăm dovadă de unitate, de maturitate şi să ne gândim care sunt cu adevărat obiectivele României în această preşedinţie a Consiliului Uniunii Europene şi la felul în care le putem duce la îndeplinire, şi cum putem noi, ca naţiune, să dovedim că suntem o ţară membră a Uniunii Europene cu drepturi depline, iar nu un stat cu interese limitate, aşa cum de multe ori, total absurd, încearcă să ne inducă ideea unii de pe la Bruxelles sau de pe la Bucureşti, câteodată.

Vă mulţumesc.