|
Domnul Andrei-Valentin Sava: Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte. Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Lecţia germană pe care o poate preda Guvernul Ponta dacă beneficiază de sprijinul necondiţionat al USL". Doamnelor şi domnilor deputaţi, A devenit un obicei pe scena politică românească de a recurge la comparaţii, unele mai puţin relevante, altele de-a dreptul forţate, cu situaţii din state mai vechi ale Uniunii Europene. Germania este văzută în special ca un model economic de urmat, deşi fundamentele economice nu au fost dintotdeauna din cele mai bune nici în cazul acestei ţări. Bunăoară, în 2003, Germania era descrisă în orice analiză economică serioasă ca pacientul Europei, ţară care nu se acomodase cu noile realităţi economice, generate de creşterea uriaşă a costurilor cu protecţia socială. Cu toate acestea, la momentul izbucnirii crizei economice în întreaga Europă, adică cinci ani mai târziu, Germania s-a dovedit a fi ţara cea mai bine echipată pentru noile provocări, singura ţară capabilă să asigure leadeshipul european într-un asemenea timp de furtună. Mă veţi întreba, pe bună dreptate, ce legătură are acest scurt recurs în istoria recentă a Germaniei, cu situaţia pe care o traversăm azi în România. Stimaţi colegi, Dincolo de interconexiunile economice inerente oricărei construcţii de nivelul Uniunii Europene, legăturile dintre situaţia Germaniei din 2003 şi cea a României din 2013 sunt mult mai adânci. Şi pentru că l-am auzit zilele trecute pe preşedintele Senatului, domnul Crin Antonescu, lăudând performanţele doamnei cancelar Angela Merkel, aş vrea să aduc în atenţia dumneavoastră numele care este socotit îndeobşte ca autorul fericitului parcurs al Germaniei din ultimii ani. Este vorba de fostul cancelar german social-democrat Gerhard Schroeder, omul care a avut curajul şi viziunea, în 2003, de a lansa un program de reforme, care au stabilizat şi pus Germania pe actualul drum de creştere. Menţionarea domnului Schroeder în această declaraţie politică are şi o semnificaţie simbolică, pentru că celebrul său program "Agenda 2010" a fost lansat în Bundestag exact cu 10 ani în urmă. În cele ce urmează vă voi explica de ce cred eu că lecţia germană a domnului Schroeder trebuie privită ca sursă de inspiraţie pentru actualul guvern, mai abitir decât lozincile aruncate de acoliţii preşedintelui Băsescu privind închipuite standarde democratice care nu ar fi respectate. Stimaţi colegi, Chiar dacă Germania era "pacientul Europei" în urmă cu 10 ani, situaţia sa economică nu poate fi replicată României actuale. Programul curajos de reforme reunite sub egida "Agendei 2010" a însemnat reducerea drastică a beneficiilor sociale, flexibilizarea pieţei muncii, reducerea cheltuielilor sistemului sanitar, dar şi a impozitelor pe venit pentru cele mai sărace pături ale societăţii. Germania era atunci blocată într-un sistem economic care nu mai genera creşteri ale producţiei industriale şi ale exporturilor, în timp ce presiunile pe sistemul de securitate socială deveneau din ce în ce mai mari. România nu este în aceeaşi situaţie în 2013. România se află, în schimb, în acelaşi tip de blocaj ilustrat de rate mici de creştere economică, mult sub potenţialul real, de rate mici de colectare a veniturilor la bugetul de stat, de o impozitare a consumului împovărătoare sau de reducerea nivelului investiţiilor străine direct în raport cu perioada 2004-2007. Fostele guvernări PDL nu au făcut nimic altceva decât să acutizeze aceste neajunsuri prin sugrumarea mediului privat, prin creşterea substanţială a ratei sărăciei, prin îndatorarea fără precedent a României şi prin menţinerea sau căpuşarea unor găuri negre din economie. După 3 ani şi jumătate de guvernare PDL singurele beneficii sunt aduse de realizarea scriptică a unor echilibre macro-economice, în timp ce toate motoarele de creştere economică au fost şi mai mult gripate. În aceste condiţii dificile, misiunea noului guvern USL condus de premierul Ponta nu poate fi uşoară. Cu toate acestea, auspiciile sunt mai favorabile ca în ultimii ani de criză, ca urmare a credibilităţii acestui guvern, atât în rândul populaţiei, dar şi al pieţelor internaţionale. România este acum într-un moment similar Germaniei de acum 10 ani în privinţa drumului de parcurs. Pentru aceasta avem însă nevoie de solidaritate maximă în interiorul USL. Avem nevoie de curaj şi avem nevoie de seriozitate. Pentru că România trebuie să facă paşi importanţi pentru consolidare fiscală şi disciplină bugetară, chiar de anul acesta. Nu trebuie să repetăm greşelile guvernului Boc, din 2009, care a sacrificat interesele României pe termen mediu şi lung, amânând reformele pentru a nu fi afectat preşedintele Băsescu, aflat în campanie electorală în acel an. În acelaşi timp, nu putem aduce România pe traiectoria sa firească, cu rate anuale de creştere economică de 4-5%, fără a închide găurile negre din economie, fără a creşte substanţial capacitatea ANAF-ului pentru o mai bună colectare a veniturilor, fără a diminua drastic nivelul evaziunii fiscale. Toate aceste măsuri trebuie acomodate cu măsuri de stimulare a economiei reale, şi în principal a IMM-urilor, singurul motor de creştere real pe termen scurt şi mediu, singurul mediu care poate absorbi din forţa de muncă excedentară în anumite domenii de activitate. Nu în ultimul rând, nivelul arieratelor din administraţia locală sau din sistemul sanitar ne arată că România are nevoie de o guvernare puternică, capabilă să ia deciziile necesare pentru ruperea acestui cerc vicios. O guvernare care se bucură şi de sprijinul populaţiei, o guvernare care nu este târâtă de implicaţiile unui calendar electoral foarte apropiat. Această guvernare nu poate fi decât cea a USL. Stimaţi colegi parlamentari, La 10 ani de la lansarea "Agendei 2010" prin care Gerhard Schroeder a intrat în istorie şi prin care actualul cancelar Merkel a reuşit să conducă Germania şi Europa prin furtună, avem oportunitatea să ne inspirăm din adevărata lecţie germană de economie. Convingerea mea fermă este că actualul premier Victor Ponta este înzestrat cu tot ceea ce îi trebuie pentru a prelua acest model de curaj. Aşa cum a demonstrat şi până acum la conducerea guvernului, premierul Ponta are voinţa şi determinarea pentru a face ordine în sistemul de finanţe publice, chiar dacă aceasta presupune şi reforme mai puţin plăcute. Important este ca aceste reforme să treacă testul timpului, aşa cum fost cazul reformelor lui Schroeder. Important este ca în acest demers premierul Ponta să beneficieze de sprijinul unor parteneri loiali şi devotaţi scopului de a pune economia României pe roate.
|