|
Doamna Tamara-Dorina Ciofu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Obiectul declaraţiei mele de astăzi este adaptarea legislaţiei pentru a permite participarea deplină şi efectivă în societate şi în condiţii de egalitate a persoanelor cu dizabilităţi cu ceilalţi cetăţeni. Stimaţi colegi, Distinşi parlamentari, Odată cu intrarea României în structurile Uniunii Europene, un număr de directive au fost încorporate în legislaţia naţională, pentru a uniformiza standardele de viaţă în toate statele membre UE. De la începutul procesului de aderare şi până acum, se poate spune că standardele de viaţă ale românilor s-au aliniat în anumite puncte-cheie cu cele ale restului cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, există mari carenţe în ceea ce priveşte accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi la viaţa publică, la mediul informaţional şi comunicaţional. O persoană în fotoliu rulant are astăzi în România anului 2014 deosebit de puţine posibilităţi de transport public şi accesibilitate redusă în instituţii publice şi private. Legislaţia românească este foarte clară în această privinţă. Potrivit prevederilor art. 62 alin.(1) din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun şi staţiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători şi peroanele principalelor staţii, spaţiile de parcare, străzile şi drumurile publice, telefoanele publice, mediul informaţional şi comunicaţional trebuie să fie adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Misiunile de inspecţii din cadrul campaniei "Verificarea accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic informaţional şi comunicaţional" pentru 2013 au dispus un număr de 9.050 de măsuri de remediere a deficienţelor constatate în unităţi de învăţământ, mijloace de transport în comun şi operatori de taximetre, dintre care doar 3.673 au fost îndeplinite, 2.187 fiind încă în curs de îndeplinire, iar pentru 1.997 s-a solicitat prelungirea termenului. Cu toate acestea, au fost aplicate un număr doar de 10 amenzi contravenţionale şi 353 de avertismente, amenzile fiind cele mai dure sancţiuni aplicate. Ca vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, consider că aceste cifre arată o gravă disfuncţionalitate la nivel legislativ, dar şi la nivelul implementării directivelor europene. Obiectivul campaniei de verificare, acela de a creşte participarea deplină şi efectivă în societate şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni a persoanelor cu dizabilităţi, nu este nici pe departe îndeplinit. Astfel, îndemn pe această cale crearea unui grup de lucru interministerial, cu participarea parlamentarilor şi a experţilor, pentru a analiza legislaţia în domeniu şi implementarea acesteia pentru a găsi soluţii care să readucă persoanele cu dizabilităţi în viaţa publică, să stimuleze implicarea acestora în comunitate şi să acorde şanse egale tuturor. Vă mulţumesc.
|