Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Minciunile populiste şi atitudinile extremiste adâncesc clivajul dintre societate şi partide"

Un fenomen deosebit de periculos a ajuns, în ultimii peste zece ani, să afecteze din ce în ce mai acut şi România. Populismul, acest curent de opinie care are ca ţintă accelerarea procesului de decimare a încrederii în politică şi în politicieni, a explodat în ultimele decenii, în Europa. În anul 2000, aproximativ 8,5% dintre europeni îşi exprimau opţiunea pentru acest tip de politicianism. În ciuda lipsei unor efecte palpabile ale acestor politici, astăzi, peste 25% dintre europeni ar vota un astfel de partid. Nu doar că populismul nu a generat nicio măsură concretă, în beneficiul oamenilor, nicăieri pe acest continent, dar mesajele lui au rămas şi aceleaşi, respectiv cele antisistem, antiglobalizare, combinate cu tot soiul de accente naţionaliste. În campaniile electorale şi în luptele pentru putere, purtate pe faţă sau în culise, politicienii de acest tip speculează cel mai mult setea de dreptate a electoratului dezamăgit. Numai că principalul vehicul de propagare al populismului, la aproape toate nivelurile societăţii, îl reprezintă minciunile, asezonate cu virulenţa cu care sunt transmise, precum şi cu elemente instigatoare la dezbinare. În contextul lipsei încrederii, mulţi români sunt atraşi de aceste "gogoşi umflate cu promisiuni nerealiste" şi de "atitudinile extremiste", manifestate de către AUR, în special, în Camera Deputaţilor şi în Senat, acompaniate de propaganda similară a USR, croită însă pentru neînţeleşii voit emancipaţi, rupţi din rândurile corporatiştilor vizionari şi performanţi în activităţile lor.

Se ştie că populismul politic este una dintre principalele ameninţări globale ale acestui secol pe care îl traversăm. Şi nu este o simplă estimare sociologică sau o previziune a economiştilor, ci un fenomen care a declanşat o serie de crize generale, pe care le tranzităm în continuare. Din nefericire, această capcană de tip plasă de păianjen poate fi extinsă, în continuare, atâta timp cât oamenii aleg să creadă ideile oricărui lider populist pe care, însă, acesta nu le va pune în practică niciodată când va prelua puterea.

Pentru succesul adeziunii cât mai multor cetăţeni la ideile populiste, aceste mesaje sunt adaptate în mod pragmatic la un set de idei caracteristice principalelor nevoi generale şi conjuncturale şi disipate de un lider cu carismă. De aici va rezulta, inevitabil, indiferent de numeroasele măsuri vitale, implementate de guvern, pentru economie şi pentru creşterea nivelului de trai al întregii populaţii, scăderea încrederii în autorităţi şi în liderii de tip clasic.

Trebuie să admitem cu toţii că este foarte facil pentru oricine să susţină un actor politic ce pare că dă voce propriilor lui nemulţumiri, decât să aştepte efectele unor politici cu aplicabilitate trainică, destinate să revoluţioneze România pe termen lung. Din considerente istorice, economice şi sociale, s-a probat că nerăbdarea şi plasarea responsabilităţii neîmplinirilor personale către clasa politică, aflată la putere, indiferent cum se numeşte aceasta, pot fi extrem de uşor prinse în mrejele populismului şi exploatate doar în scopuri electorale. AUR ne-a convins pe toţi doar de faptul că este întotdeauna gata să critice autorităţile statului român, fără să ofere vreodată soluţii democratice şi pertinente sau alternative la Uniunea Europeană şi NATO pe care le desfiinţează cu atâta abnegaţie, generând unele probleme imagologice României peste hotare. Tocmai şi din aceste motive, mulţi cetăţeni au ajuns să îşi piardă din entuziasmul iniţial faţă de acest partid, la fel cum s-a întâmplat şi cu PRM, PPDD şi alte formaţiuni cu discurs populist.

Concret, oamenii nu susţin acest partid pentru că îşi identifică propriile opinii cu ideile lipsite de originalitate ale AUR şi USR, ci din dorinţa de a se simţi împotriva oricăror conducători şi lideri de tip clasic. În timp ce AUR marşează puternic pe ideea obscură, cum că elitele s-ar fi depărtat de popor, că ele ar trăda poporul, că elitele ar exploata poporul, USR vine cu alt tip de discurs populist, ţintindu-şi adversarii politici cu acuzaţii de corupţie, incompetenţă decizională şi lipsă a reprezentativităţii, alegaţii pe placul segmentului lor propriu de electorat. La comun, ambele formaţiuni politice susţin, fiecare pe vocea sa şi către cei dispuşi încă să-i asculte ori suficient de naivi şi să-i crediteze cu încrederea şi susţinerea lor, că întreaga clasă politică este fie incapabilă, fie "putredă", fie amândouă.

În continuare, nici AUR şi nici USR nu au vreun plan concret de guvernare. USR s-a dovedit un real dezastru la guvernare în alianţa cu PNL. Iar urmările acestei urgii de dreapta trebuie noi, PSD, să le îndreptăm şi, din păcate, să continuăm să plătim cu toţii pentru gravele lor erori. În discursul său, şi AUR este setat, în principal, tot pe critica la adresa guvernării PSD-PNL. Şi totuşi nu a guvernat nicio clipă! S-a remarcat din băncile opoziţiei strict cu gafele numeroase de ordin legislativ, cu seria infinită de absurdităţi propuse şi cu împărţirea jignirilor şi îmbrâncelilor pe holurile Parlamentului. Până acum, a demonstrat că singurul său atribut îl reprezintă vulnerabilizarea oricărui proces democratic din România.

Subliniez pentru românii care vor să rămână lucizi că partidele antisistem nu au prezentat niciodată soluţii de guvernare, ci aşa-zişii vinovaţi, rezultaţi doar prin prisma lor. Partidele antisistem promit strict că vor răzbuna societatea până se văd cocoţate pe funcţii, nu şi că vor implementa rezolvări reale pentru neajunsurile societale. În schimb, aşa cum a anunţat şi preşedintele nostru, premierul Marcel Ciolacu, PSD şi-a impus să îndeplinească jaloanele din PNRR şi să ia, în paralel, o serie de noi decizii majore pentru România, obiective printre care se numără şi aderarea la OECD.

Mai concret, noi, social democraţii, ne facem, în continuare, auziţi prin argumente logice şi remarcaţi prin implementarea programului de guvernare, destinat creşterii nivelului de trai al tuturor românilor. Pentru noi este vital ca România să fie cât mai bine coordonată ca să fie eficient ordonată.

Să nu uităm lecţiile sângeroase şi dureroase ale trecutului recent, când s-a profilat clar că, într-o societate divizată, orice se poate întâmpla!