Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Fie ca vacanţa profesorilor şi a elevilor să fie un sfetnic bun pentru întreg sistemul de învăţământ!"

Peste 7.000 de elevi au fost absenţi la proba scrisă de Limba română de la Evaluarea Naţională din iunie 2023, potrivit datelor furnizate de Ministerul Educaţiei. Mai exact, au fost înscrişi în examen 161.654 de elevi, dar au fost prezenţi la proba de Limbă şi Literatura română 154.601, atingându-se un grad de participare de 95,63%, şi nu de 100%, aşa cum ar fi normal. Chiar dacă, în comparaţie cu nivelul de participare consemnat la proba de Limba şi Literatura română din sesiunea 2022, în acest an se constată o creştere cu peste 5.000 de participanţi, datele rămân îngrijorătoare. Le cataloghez aşa pentru că viitorul nostru depinde de pregătirea acestor generaţii! Iar analfabetismul funcţional continuă să devină un flagel din ce în ce mai răspândit. Şi fac aceste afirmaţii cu o deosebită îngrijorare, pentru că intru, mai tot timpul, în contact cu mulţi astfel de tineri, la fel ca oricare alt român, datorită socializării conjuncturale, pe stradă, sau în tot felul de alte situaţii specifice cursului vieţii.

Dincolo de faptul că activez în Comisia pentru învăţământ, sunt şi părintele unei eleve de şcoală generală, de asemenea şi unchi, şi aspectele acestea poate mă fac puţin mai conştient de realităţile conexe şi de profunzimile cu repercusiuni pe termen mediu şi lung ale anilor de coşmar prin care au trecut atât elevii, studenţii, cât şi profesorii şi familiile acestor copii. Pe lângă pandemia îndelungată, crizele suprapuse care i s-au succedat, trebuie să avem în vedere şi cumulul dezastruos de decizii care au fost chiar catalogate de unele voci radicale drept experimente pe copiii noştri. Probabil că se exagerează sau poate că nu.

Cert este că acum a venit cu adevărat momentul să punem punct tergiversărilor sine die ale transformării României realmente într-o Românie educată. Nu mai suportă amânare acest lucru şi nici nu mai servesc la nimic şi nimănui seriile nesfârşite de scuze sterile! Poate că răstimpul acesta, pe care îl oferă vacanţa mare a profesorilor şi a elevilor, trebuie exploatat la maximum, astfel încât să nu ne prindă iar începutul şcolii cu clădiri care stau să cadă peste elevi, fără apă potabilă curentă sau cu cadre didactice din nou extrem de nemulţumite şi pornite să declanşeze noi greve.

Nu-i critic nici profesorii şi nici autorităţile locale sau alţi factori de decizie care poate nu au resurse financiare suficiente. Înţeleg toate categoriile sociale implicate şi le sunt alături! Pur şi simplu lansez un apel, ce poate fi considerat chiar un strigăt îngrijorat al unui părinte care le doreşte tuturor copiilor români acces nemijlocit la un învăţământ de calitate, aşa cum am beneficiat şi eu şi alte generaţii mai din trecut!

De asemenea, consider că este vital ca toţi oamenii politici să înţeleagă că actul educaţional nu poate fi neglijat sau transformat de profesori şi sindicate într-o armă folosită în conflictele dintre ei şi autorităţi. Nu presiunea îi va ajuta pe copii să vorbească şi să scrie corect româneşte, ci dedicarea şi insistenţa îndrumătorilor lor responsabili din şcoli. Trebuie să admitem cu toţii că elevii sunt principalele victime ale unor astfel de situaţii. Dreptul acestora la o educaţie de calitate trebuie protejat şi respectat şi, sub nicio formă, călcat în picioare!

O mare parte din responsabilitatea pentru acest neajuns fireşte că ne revine şi nouă, tuturor politicienilor şi, în mod special, conducerii Ministerului Educaţiei. Ca oameni politici, noi avem obligaţia să conlucrăm, să găsim cele mai bune soluţii pentru şcolarii de azi, viitorul ţării de mâine, şi nu să ne războim absurd din cauza unor orgolii strict doctrinare!

Am militat şi militez, în continuare, ca nevoile elevilor şi cele ale profesorilor să fie puse în prim-plan, în mod egal. Ideea greşită de a sacrifica una dintre aceste două părţi în detrimentul celeilalte este premisa sigură de a accentua dezastrul. Ea trebuie combătură radical, astfel încât să lase locul unor decizii echilibrate şi etapizate care să conducă, poate mai lent, dar într-un ritm constant, către rezultatele mult dorite de toată lumea - învăţământ viabil. Altfel, cu jumătăţi de măsură şi cu cârpeli dictate din vârful oricăror pixuri, mai mari sau mai mici decizional, îmi declar temerea că toată lumea va pierde!

Sunt convins că sunt în asentimentul majorităţii dumneavoastră, dragi colegi şi dragi români, motiv pentru care am ţinut să reafirm şi să vă reamintesc de această mare responsabilitate pentru viitorul nostru ca naţiune, chiar înainte de vacanţa parlamentară şi de cea a copiilor, precum şi de concediile părinţilor. Aceste perioade de relaxare, indiferent cât de scurte sau mai lungi vor fi ele, pot constitui şi prilejuri de reflecţie şi pot determina noi soluţii salutare.

În aceeaşi proporţie considerabilă, mă bizui pe înţelepciunea cadrelor didactice, care reprezintă osatura sistemului nostru educaţional, să le ofere, pe viitor, copiilor, dăruirea, sprijinul şi îndrumarea necesare, ca să-şi recupereze pierderile educative, suferite în timpul ultimilor aproximativ trei ani. Dascălii joacă un rol crucial în recuperarea acestor deficienţe şi în pregătirea românilor pentru viitor.

De aceea, subfinanţarea cronică a sistemului de învăţământ şi atitudinile de nepăsare faţă de nevoile şi preocupările profesorilor trebuie să se mai regăsească doar în manualele de istorie, figurând ca tare decizionale ale anumitor factori decidenţi anteriori şi atât. Trebuie să închidem definitiv acest cerc vicios al sacrificiilor şi neglijenţelor faţă de profesori, şi nu doar să prăbuşim, metaforic sau hiperbolic, câte o curbă, ca să stingem vreo grevă sau vreun protest. Dincolo de orice proces de reformare a sistemului, este crucial să asigurăm, de acum încolo, resursele necesare care să le permită cadrelor didactice să îşi desfăşoare activitatea în condiţii optime şi beneficiind de venituri decente.

Nimic nu se dovedeşte mai responsabil acum decât trecerea la o regândire fundamentală a acestui domeniu şi de punerea ei în practică pe cât posibil mai repede!