Parliamentary debates

Domnul Dorel Covaci:

"Despre atacurile regretabile ale preşedintelui ţării"

Este un fapt fără precedent, în Româna ultimilor zeci de ani, când preşedintele ţării recurge, în mod public, la încercări de presiune, intimidare, ameninţare directă, şantaj asupra unui parlamentar.

Mesajul preşedintelui vine la câteva zile după ce doamna Gabriela Firea, membru al Comisiei Nana, a declarat că tranzacţia prin care fiica preşedintelui a pus mâna pe moşia din Călăraşi ar fi nulă. Ameninţările lui Traian Băsescu vin cu puţin timp înainte de finalizarea raportului în cazul Nana şi prezentarea sa în plenul Parlamentului.

Preşedintele ţării a ajuns până acolo încât îndrăzneşte să îi transmită, prin intermediul unui post de televiziune, doamnei senator că s-ar putea să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu stă "în banca ei".

Cu o agresivitate exacerbată - probabil de timpul scurt care i-a mai rămas în fruntea ţării şi de asumarea rolului de locomotivă a noului Partid Mişcarea Populară, singura variantă care i-ar putea asigura mult visata poziţie de prim-ministru - Traian Băsescu o face şi pe marele procuror, promiţându-i premierului Victor Ponta un loc la puşcărie, alături de Adrian Năstase.

Gravitatea situaţiei a provocat un puternic val de indignare în rândul opiniei publice, deja de prea mult timp arhisaturată de abuzurile şi excesele preşedintelui, aflate dincolo de limita legalităţii. Ca atare, am fost mandatat de cetăţenii pe care îi reprezint să le exprim protestul vehement, precum şi îndemnul fără echivoc de a lua atitudine, la nivel instituţional, împotriva acestor tipuri de gesturi regretabile ale conducătorului statului.

Parlamentul trebuie să reacţioneze! Preşedintele trebuie să răspundă în faţa legii, iar ambasadele şi autorităţile internaţionale trebuie să fie informate despre realităţile din România!

Este o situaţie de netolerat, cea în care preşedintele caută să se folosească de instituţiile statului, pe ultima sută de metri a mandatului, pentru a face poliţie politică, pentru a fabrica probe, a ameninţa şi şantaja oameni nevinovaţi, care au îndrăznit şi au reuşit, prin natura profesiei, să aducă la lumină afacerile murdare ale clanului Domniei Sale.

Toate acestea nu fac decât să sporească lipsa de încredere în instituţiile statului de drept din România, în eficienţa luptei împotriva corupţiei şi până la urmă în starea de normalitate democratică care ar trebui să ne guverneze.

Un adevărat preşedinte, într-o ţară civilizată, s-ar fi retras instantaneu din fruntea statului în momentul în care ar fi avut acest gen de derapaje, iar dacă onoarea şi demnitatea nu l-ar mâna de la spate, pârghiile statului ar fi cele care, odată puse în funcţiune, ar regla dezechilibrul periculos creat.