Parliamentary debates

Domnul Adrian-Mihăiţă Todoran:

"Experimentul Dragnea, aventură sau program?!"

Trăind cu toţii, volens-nolens, în acelaşi context social, marcat de tribulaţiile Programului Dragnea,de smintire a tot ce mai avea, cât de cât, coerenţă în administraţia naţională, cred că aveţi şi dumneavoastră sentimentul că suntem supuşi unui veritabil experiment. De ce şi-o fi ales improvizatul om de (ne)ştiinţă Liviu Dragnea să experimenteze pe oameni, rămâne un mister cu urmări tragice. Cercetătorii adevăraţi experimentează mai întâi pe cobai, pe şoareci, pe iepuri, etc., dar şi lor le este din ce în ce mai greu să chinuiască bietele vieţuitoare din cauza protestelor asociaţiilor iubitorilor de animale. Domnul "cerceşător" Dragnea putea experimenta de exemplu, pe dragile sale suine, adică pe purceii îngrijiţi de fiul său, că tot le dă el subvenţii cu prioritate, ca să aplice norma europeană privind "bunăstarea animalelor", în timp ce la televizor se arată foarte preocupat de cea a oamenilor, iar de Crăciun molfăie cu poftă şoriciul prin ogrăzile SRI. Putea să experimenteze elucubraţiile vâlcoviste pe peştii din Deltă, din balta Belina, sau pe alte specii mai uşor regenerabile, dar lui i-a căşunat pe noi, de parcă ar vrea cu tot dinadinsul să ne înveţe minte pe toţi, pe unii fiindcă l-au votat, iar pe ceilalţi fiindcă îl suportă.

Acum, dacă tot s-a decis să experimenteze aberaţii fiscale, ordonanţe de urgenţă care se anulează reciproc una pe cealaltă, de pe o zi pe alta, (fărăde)legi ale salarizării, ale pensiilor sau ale (in)justiţiei, de ce şi-o fi ales lotul experimental tocmai aici, în România? Nu putea să încerce mai întâi în Brazilia, să le reorganizeze acelora Festivalul de la Rio, de exemplu, că tot are el apetit pentru mondenităţi juvenile? Sau măcar prin Madagascar, în asociere cu celălalt aventurier social demolat, Radu Mazăre, ori prin Orientul Mijlociu, graţie autodeclaratei sale prietenii cu Netaniahu, să scăpăm şi noi teferi după mirobolanta sa guvernare? Pentru că într-un singur an a reuşit să bulverseze, să răvăşească şi să dea pur şi simplu peste cap întreaga societate românească într-atât, încât nici el singur nu mai ştie pe unde să iasă. Schimbând câte trei guverne pe an, fiecare cu un număr de portofolii de trei ori mai mare decât al partenerului strategic, Statele Unite ale Americii, şi cu o pletoră de secretari de stat, directori şi secretari generali, şefi de autorităţi şi de agenţii, preşedinţi de judeţe, prefecţi şi primari înfipţi adânc cu unghiile şi cu dinţii în bugetul public, mai nesăţioasă şi mai vorace decât "venirea lăcustelor" care întunecă orizontul, descrisă de cronicarul Miron Costin, "Pufuşor şi Mustăcioară", pare să-şi fi pierdut cu totul busola. Şi ca şi când toate teribilismele acestea nu ar fi fost de ajuns, domnul "numărul 3 în stat (!)" mai joacă în faţa ţării şi vodevilul de bâlci ieftin al nedreptăţitului, al culpabilizatului, al ofensatului de satrapii DNA, în timp ce blatul susţinerii din umbră a "zeiţei dreptăţii", în înţelegere tacită cu "omul din deal", este mai clar ca lumina zilei pentru orice observator atent.

Prin urmare, îmi adresez şi vă adresez tuturor fireasca întrebare: Mai rezistăm acestui bezmetic experiment încă trei ani, până la alegerile viitoare? Sau folosim cadrul strict democratic pentru a stopa nebunia, punând capăt acestui experiment funest?