Parliamentary debates

Domnul Adrian Gurzău:

"Un an de chin pentru Oltchim"

Acum un an debuta "criza Oltchim". Ocupat prea mult să apară pe la televizor, premierul Victor Ponta, care este numai cu munca, după cum ştim, nu a rezolvat într-un an de zile nimic cu privire la acest scandal de incompetenţă administrativă şi furt calificat în formă continuată care durează de 23 de ani. Ba, greşesc, Ponta le-a "rezolvat" pâinea de pus pe masă câtorva mii de români lucrători ai combinatului, care vin şi se alătură altor câtorva zeci de mii care au rămas fără locuri de muncă, în pofida promisiunilor făcute în timpul campaniei electorale din decembrie 2012. Unde sunt cele un milion de locuri de muncă promise? În tăierile de investiţii şi în contractele oneroase negociate de către Dan Şova, din partea aşa-zisului Guvern al României, cu mama sa vitregă, din partea Bechtel şi Roşia Montană Gold Corporation.

Revenind la dezastrul Oltchim, gestionat personal de către premierul Victor Ponta, situaţia acestuia este rezultatul incompetenţei comune a mai multor miniştri ai economiei care şi-au numit oamenii pe criterii politice în sinecura numită Consiliu de Administraţie, un consiliu incompetent şi total aservit intereselor lui "Roibu împărat", primul feudal economic al României care a deţinut funcţia de director general timp de 21 de ani, indiferent de cine s-a perindat pe la guvernare şi, mai ales, indiferent de performanţele economice reale ale combinatului. Banii care intrau în diverse conturi, altele decât cele ale combinatului căpuşat, au contat!

Constantin Roibu a ocupat timp de 21 de ani funcţia de director general al combinatului, cumulată un timp cu cea de preşedinte al CA, lucru care nu se admite într-un management sănătos. Iar "directori" ai fostelor intreprinderi de stat, precum Constantin Roibu, nu sunt excepţia jefuirii fostei "averi a întregului popor" în interesul unui capitalism de cumetrie, ci regula. Directorii "statului" nu vin să facă profit acestuia, ci doar să se îmbogăţească ei şi cei care îi menţin în funcţie, altfel nu se poate explica o astfel de supravieţuire timp de 21 de ani într-un post de conducere al unei întreprinderi falimentare. România şi românii suferă azi din cauza intereselor financiare şi politice a unei clase de îmbogăţiţi ai tranziţiei.

Conform unui material din WallStreet.ro, în România există o adevărată clasă de feudali ai întreprinderilor cu acţionar majoritar statul român, numiţi şi menţinuţi în funcţii doar de interese financiare şi politice. Din articol aflăm despre veniturile anuale de zeci de mii de euro, terenuri, case, maşini şi depozite consistente făcute în bănci de către aceşti feudali, care în cele mai multe dintre cazuri şi-au falimentat companiile, fiind competenţi doar în a se îmbogăţi pe ei şi pe cei care i-au menţinut în funcţii. Din articol aflăm şi noi cât valorează în averi, nu în competenţe, Constantin Trihenea - Hidroelectrica, Marcel Piteiu - Romgaz, Dumitru Neagoe - Poşta Română, Ion Stoichescu- CFR, Constantin Roibu - Oltchim, Tiberiu Trotea - CE Rovinari, Cosma - Transgaz Mediaş, Ioan Wagner - Oil Terminal şamd. O parte dintre aceşti feudali de stat au fost schimbaţi din funcţii, alţii au rămas. Dar mai ales averile acumulate suspect au rămas. Articolul are o vechime de un an, poate cu ocazia acestui remake, se vor sesiza şi autorităţile competente ale statului!

În ceea ce priveşte soarta Oltchim, iar se dă vina pe "greaua moştenire". Actuala conducere a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, care deţine pachetul majoritar de 54% din acţiunile Oltchim, susţine că situaţia de acum a companiei se datorează în primul rând deciziilor greşite ale conducerii executive şi aplicării greşite a strategiilor propuse de Consiliul de Administraţie. Conducerii Oltchim i se reproşează faptul că a avut mereu prognoze prea optimiste, care nu s-au realizat. Cu alte cuvinte, într-un mod pe care nu-l putem explica, Oltchim a consumat foarte multă materie primă pentru o producţie foarte mică.

Sunt solidar cu salariaţii Oltchim care au protestat în ultimele zile în faţa sediului companiei şi cer public efectuarea unui audit pentru a se afla unde au mers materiile prime ale Oltchim şi ce companii beneficiază de utilităţi de la Oltchim. Combinatul a fost căpuşat de firme, care ar avea legătură cu managementul. Ideea a fost susţinută în trecut şi de polonezii de la PCC, care au cerut ca Oltchim să elimine intermediarii prin care îşi vindea producţia în ţară sau în străinătate şi să vândă direct. Ce s-a întâmplat la Sidex Galaţi se întâmplă şi la Oltchim şi cred că se întâmplă cam peste tot la companiile de stat.

PS: foarte interesant este "traseul" profesional al fostului şef al OPSPI Gabriel Dumitraşcu (înlocuit nu demult); fost director în Ministerul Mediului (se ocupa direct de Gold Corporation); fost director general la Gold Corporation (pe faţă, nu cu ascunzişuri!); fost director la BTT; fost şef la un SRL (zile de restrişte, cu binefăcătorii în opoziţie); fost director general la Termoelectrica (pe care a reuşit să o falimenteze); fost şef la OPSPI; actualmente şef la Direcţia privatizare din Departamentul pentru Energie. QED!