Parliamentary debates

Domnul Florin Gheorghe:

"Paradoxurile relansării economice"

Perioada contemporană postcriză nu se aseamănă cu niciuna dintre perioadele specifice de relansare economică din trecut, oferindu-ne tot felul de noi provocări şi paradoxuri la care guvernele nu sunt încă pregătite să răspundă într-un mod corespunzător. Astfel, deşi economia înregistrează creştere economică, deşi inflaţia este tot mai mică, şomajul este amorţit tot în jurul unui procent specific recesiunii economice. De asemenea, produsul intern brut creşte în termeni reali de mai bine de trei ani, însă veniturile colectate la bugetul de stat sau bugetele locale nu au aceeaşi dinamică. La fel de paradoxal este şi faptul că, deşi venitul mediu net în economie a crescut, volumul comerţului cu amănuntul nici măcar nu s-a menţinut, ci a scăzut.

Relansarea economică în perioadele post-criză presupune o înţelegere complexă a contextului economic şi social şi calibrarea politicilor în funcţie de acest context. Mulţi vor spune că trebuie să aplicăm aceleaşi politici precum francezii, germanii sau americanii şi că succesul va fi garantat. Nu am fi pentru prima dată când am împrumuta reţete de relansare economică de succes care au funcţionat bine în alte state, însă în România nu au dat aceleaşi performanţe.

Cred cu putere că perioada de criză economică a oferit Europei şi României nu numai efecte nefavorabile sau paradoxuri, ci şi provocarea unei mai bune înţelegeri a mecanismelor prin care s-a ajuns la acea contracţie. Ne-am pus oare suficiente întrebări în legătură cu identificarea cauzelor care au dus la contracţia economică din perioada 2008-2010? Cine ar trebui să dea răspunsurile? Creşterea economică bazată pe consum a reprezentat defectul sistemic pe care s-au căţărat efectele negative ale crizei? Dacă o creştere bazată pe consum nu mai este de dorit, atunci ce fel de creştere stimulăm? Sunt suficiente exporturile pentru a impulsiona contextul macroeconomic în sensul dorit de noi toţi, în sensul creşterii? Cum ajungem la o creştere economică de până la 5% din PIB pentru a reduce decalajele dintre români şi europenii cu venituri mari?

Din păcate, nu am auzit vreun decident care să fi fost preocupat de aceste probleme. Nu am văzut astfel de preocupări nici din partea unor instituţii cheie ale statului român, cum ar fi de pildă Banca Naţională sau unele ministere de resort. Nu am văzut nici măcar asociaţiile oamenilor de afaceri preocupate de răspunsurile la aceste probleme şi nici sugestii de politici pentru creşterea competitivă a mediului de afaceri intern. Reindustrializarea României este una dintre sintagmele promovate cu mult aplomb de foarte mulţi, fără a spune măcar şi ce industrializăm sau reindustrializăm. De asemenea, eşecul creşterii bazate pe consum ne-a dus în extrema cealaltă, în care toată lumea se teme de consum. Mai mult, creşterea bazată pe exporturi nu poate nicidecum să fie susţinută de un număr mic de exportatori, care mai de care mai vulnerabili şi mai dependenţi de situaţia economică din statele partenere.

Acum când înfierbântarea determinată de competiţia electorală a trecut, cred că este extrem de important să regăsim în interiorul societăţii româneşti răspunsuri pentru o creştere economică mult mai rapidă şi mai sustenabilă, pentru ca românii să resimtă în cel mai scurt timp posibil beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană.