Parliamentary debates

Domnul Găvrilă Ghilea:

"De ce la autovehicule se poate, dar la locuinţe nu?!"

După mai bine de 8 ani de la adoptarea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor, Pool-ul de Apărare Împotriva Dezastrelor, PAID, semnala, în toamna anului trecut, dezinteresul major al proprietarilor români faţă de încheierea acestui tip de asigurări, precizând că mai puţin de 20% dintre cele aproape 9 milioane de locuinţe existente sunt asigurate prin poliţe obligatorii.

Situaţia pare cu atât mai alarmantă, cu cât printre recalcitranţi se numără chiar proprietari de imobile amplasate în zonele cu risc seismic ridicat, ceea ce ar trebui să determine, în primul rând, sesizarea şi responsabilizarea autorităţilor competente în diseminarea obligaţiilor care derivă din acte normative cu un asemenea impact.

Astfel, conform datelor furnizate de PAID, în regiunea geografică Moldova, arie de impact pentru seismele cu epicentrul în Vrancea, nici 16% dintre locuinţe nu sunt asigurate, în timp ce în Banat sau Dobrogea gradul se apropie de 27% şi respectiv 22%.

Pe de altă parte, faptul că în Bucureşti gradul de cuprindere depăşeşte 38% este justificat şi prin numărul mare de locuinţe contractate în ultimii ani prin credite ipotecare, una dintre condiţiile acestui instrument de finanţare fiind chiar existenţa unei poliţe de asigurare obligatorie a imobilului împotriva dezastrelor.

Presa economică anunţa recent constituirea la nivelul Autorităţii de Supraveghere Financiară a unui grup de lucru pentru modificarea legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii de locuinţe, inclusiv prin revizuirea cuantumului amenzilor, în limita unui plafon fix, care ar urma să fie majorat de cinci ori faţă de nivelul minim reglementat în prezent.

Este însă evident că simpla plafonare la limita superioară de 500 de lei a cuantumului minim al amenzii contravenţionale pentru neîncheierea poliţiei de asigurare nu poate contribui semnificativ la ameliorarea acestui indicator.

De altfel, amenzi se puteau aplica şi până acum, într-un cuantum cuprins între 100 şi 500 de lei, dar tocmai transferul competenţei punerii în practică a acestor măsuri coercitive, către autorităţile locale a blocat, uneori chiar din considerente electorale, procesul de urmărire a respectării prevederilor actelor normative care le reglementează.

Dacă în cazul unui autovehicul depistat circulând în trafic fără a deţine o poliţă RCA valabilă proprietarul este sancţionat atât pecuniar, cât şi prin măsuri complementare - care nu se ridică decât după îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor legale, sub rezerva radierii din circulaţie a autovehiculului - şi în cazul locuinţelor responsabilizarea proprietarilor poate căpăta valenţe noi.

Iată de ce, grupul de lucru constituit la nivelul Autorităţii de Supraveghere Financiară trebuie să armonizeze litera cu spiritul legii şi să adapteze bunele practici din ţările europene dezvoltate la realităţile româneşti. Până nu e prea târziu...