Parliamentary debates

Domnul Adrian Alda:

"Războiul comercial al cerealelor nu va afecta România, şi nici criza alimentară!"

Conflictul armat dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, unii dintre principalii producători şi furnizori de cereale pentru mai multe ţări ale lumii, în special pentru statele sărace sau văduvite de posibilitatea dezvoltării culturilor agricole, generează o nouă formă hibridă de război, cel comercial, al cerealelor. Aşa-numitul războiul grâului, purtat de Moscova, a constituit subiectul abordat de miniştrii de externe din Grupul G7 al naţiunilor industrializate. Discuţiile au avut loc în cadrul unei întâlniri desfăşurate sâmbătă, în Germania, aproape de Marea Baltică. Miniştrii de externe din G7, care reuneşte Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord şi Statele Unite ale Americii, au promis să consolideze izolarea economică şi politică a Rusiei, să continue să furnizeze arme Ucrainei şi să abordeze ceea ce ministrul german de externe a descris ca fiind "războiul grâului" purtat de Moscova.

Dincolo de politicienii care oferă astfel de valenţe acestui neajuns fundamental şi care se tot extinde, şi unii dintre observatorii acestui fenomen tot cu aceste cuvinte destul de tranşante îl denumesc şi din cauza unor probleme potenţate cu acest prilej nefast, nu doar la nivelul aprovizionării, ci şi al prelucrării materiilor prime şi al defunctei facilităţi a transporturilor neîngrădite până în ziua de 24 februarie a acestuia an.

La adăpost de astfel de ameninţări, ca majoritatea românilor conştienţi de belşugul oferit, anual, de agricultură, eu mă feresc de sintagma de "războiul grâului", considerând-o strict o puternică undă de şoc, resimţită gradual şi diferit de anumite ţări, indiferent de poziţionarea lor pe harta lumii.

În sprijinul afirmaţiilor mele, vă voi menţiona că, în 2020, Ucraina a fost al cincilea exportator mondial de grâu, iar ţările cu venituri mici şi medii au fost principalele beneficiare. Destinaţiile prioritare de export ale Ucrainei au fost Egiptul, Indonezia, Pakistanul, Bangladesh şi Libanul. Este pe deplin adevărat că au apărut şi noi îngrijorări legate de aprovizionare, precum şi de o serie de perioade prelungite de secetă în mai multe zone din lume, deci de recolte care tind direct spre zero. Mai mult, aprehensiunea privind situaţia aprovizionării s-a adâncit tot sâmbăta trecută, când India a anunţat că interzice exporturile de grâu. Decizia Indiei, al doilea mare exportator de grâu de pe mapamond, a generat îngrijorări legate de situaţia aprovizionării pentru mai multe state ale lumii. Iar această măsură este posibil să conducă la creşterea preţurilor alimentelor şi să întreţină foametea în ţările sărace care se bazează pe importurile de cereale.

Separat de seria de inconveniente cu care omenirea se confruntă acum şi, probabil, şi pe viitor, România, prin însăşi atributele sale geografice, este ferită atât de criza alimentară de care unii deja suferă, dar şi de specula comercială accentuată de cotaţiile bursiere pentru cereale. Noi vom avea, din nou, surplus de producţie!

Am revenit pe acest subiect şi fac aceste noi aprecieri nu doar pentru a calma unele spirite mai puţin realiste şi mult mai alarmiste de pe la noi, dar şi pentru că previziunile generale privind recoltele noastre, interne, de anul acesta sunt foarte bune!

Dragi investitori în acest domeniu de activitate, mare parte dintre agricultori, alături de autorităţi apreciază producţia de grâu a României la peste 8 milioane de tone pentru acest an. Pe acest fond propice, România ar putea mări cantitatea de grâu, dar şi de alte cereale pe care o poate exporta. Cu alte cuvinte, ţara noastră va avea un rol esenţial atât prin preluarea transporturilor de cereale ucrainene, cât şi prin creşterea aportului său la menţinerea securităţii alimentare globale, oferind sprijin celor mai vulnerabile state în această privinţă, aşa cum a mai făcut-o, în repetate rânduri, şi înainte de 1989.

Ţara noastră poate să îşi respecte toate angajamente luate faţă de populaţia sa privind siguranţa alimentară, dar şi faţă de alte state cu care are legături comerciale pe această ramură. O componentă importantă a Programului "Sprijin pentru România" este susţinerea agriculturii şi industriei alimentare, domenii strategice şi cu pondere substanţială în economia românească. De asemenea, Guvernul a decis să pună la dispoziţia fermierilor români 300 de milioane de euro granturi pentru capitalul de lucru. Această măsură de susţinere a agriculturii şi industriei alimentare va contribui la reducerea impactului generat de creşterea preţurilor la produsele de bază.

Complementar, va fi introdusă o altă măsură destinată încurajării procesării în România a materiei prime. În baza unei scheme de ajutor de stat ce urmează să fie aprobată de Guvern, fermierii vor avea la dispoziţie 200 de milioane de euro, soluţie legislativă ce va contribui la asigurarea necesarului pieţei interne şi la reducerea presiunii asupra stocurilor şi preţurilor la alimente. Întregul pachet de decizii guvernamentale a fost discutat direct cu agricultorii şi cu reprezentanţii acestora, lucru care ne oferă tuturor încrederea că producătorii români sunt în măsură să asigure pieţei produse de calitate şi să fie, în acelaşi timp, parteneri în efortul Guvernului de a garanta siguranţa alimentară.

De asemenea, am constatat, în repetate rânduri, la mai mulţi fermieri din judeţul Arad, că graţie acestor forme de sprijin guvernamental, au reuşit să constituie adevărate modele de business, care pot fi replicate de întreg mediul de afaceri din această zonă prin simpla accesare a tuturor subvenţiilor pentru care se încadrează.

Aşadar, actuala guvernare PSD-PNL dovedeşte că generează profit, stabilitate şi predictibilitate, oferind, totodată, şi sprijin ţărilor din Africa, graţie surplusului producţiilor anuale de cereale.