Parliamentary debates

Domnul Virgil Alin Chirilă:

"Sistemul de educaţie din România are nevoie, pe lângă majorările salariale în rândul dascălilor şi personalului auxiliar, şi de creşterea calităţii actului de învăţământ"

România se confruntă cu cea mai amplă grevă din sistemul de învăţământ. Din capul locului voi spune că, în principiu, revendicările cadrelor didactice sunt justificate şi salut decizia Guvernului de a veni cu o ofertă concretă şi generoasă, dacă ne gândim la contextul economic actual şi la dificultăţile economice prin care trece ţara noastră, la fel ca multe alte state europene.

Sindicatele din învăţământ au dreptate când afirmă că educaţia reprezintă viitorul ţării şi că viitorul nostru va depinde foarte multe de resursele financiare pe care Guvernul le investeşte astăzi în acest sector. Este însă numai jumătate din adevăr.

Simpla creştere a cheltuielilor din Educaţie nu va garanta că vom avea generaţii mai bine pregătite şi că, pe fond, România va avea un viitor mai bun.

Cred că mai este un element, cel puţin la fel de important, care a lipsit din discursul sindicatelor şi care ar trebui poate să fie pus pe masa negocierilor dintre Guvern şi profesori.

Cred că, dincolo de bani, dincolo de salarii, trebuie să vorbim şi despre calitatea actului de învăţământ. Am cunoscut cadre didactice deosebite, care mie, personal, mi-au marcat destinul într-un mod pozitiv. Oameni dedicaţi profesiei, oameni care mi-au deschis orizontul şi cărora le datorez tot respectul meu. Cred că fiecare dintre dumneavoastră aveţi în experienţa proprie sau în experienţa copiilor sau nepoţilor dumneavoastră astfel de exemple de dascăli dedicaţi, demni de toată lauda. Pentru astfel de profesori se justifică întru-totul majorările salariale solicitate de liderii sindicali. Chiar mai mult aş spune, pentru că, într-adevăr, aceşti oameni formează în mod pozitiv generaţii întregi de elevi.

Dar, în acelaşi timp, cred că avem cu toţii exemple de cadre didactice care nu îşi respectă meseria, care au performanţe scăzute şi care nu îşi dau interesul pentru elevii lor.

Nu sunt eu în măsură să judec actul educaţional, nu sunt un specialist în pedagogie şi mărturisesc că nu cunosc în detaliu toate procedurile aplicabile personalului didactic din sistemul de învăţământ din România.

Ceea ce vreau însă să subliniez aici e că aceste fonduri care trebuie investite, fără îndoială, în Educaţie nu trebuie să fie distribuite otova, în mod egal, între toate cadrele didactice, fără niciun fel de criteriu de calitate. Nu văd de ce un profesor slab, care nu îşi dă interesul la clasă, ar trebui să primească un salariul la fel de mare ca unul dedicat profesiei şi care obţine rezultate foarte bune. Performanţa trebuie stimulată, iar contraperformanţa trebuie sancţionată.

Deci, dacă vorbim de majorări de salarii, atunci mă gândesc că ar trebui să punem în discuţie şi calitatea actului de învăţământ. Să se acorde majorări, cât de mari se poate în acest context economic, însă cred că ele trebuie diferenţiate în funcţie de calitatea actului de învăţământ.

Nu s-a discutat prea mult de astfel de criterii de calitate atunci când s-au dezbătut Legile educaţiei. Dar cred că niciodată nu e prea târziu dacă vrei să faci ceva bun. Se spune că toate crizele au şi ceva bun în ele, în sensul că te forţează să rezolvi multe lucruri rămase nerezolvate de multă vreme. Şi, de aceea, susţin că, dacă profesorii continuă greva şi solicită majorări mai mari decât cele propuse de Guvern, ar fi poate potrivit să punem în discuţie şi criteriile de calitate care să conducă în mod real la îmbunătăţirea sistemului nostru de învăţământ.

Şi atunci, da, sunt de acord ca profesorii care depăşesc un anumit nivel de performanţă să primească exact atât cât cer sindicatele. Şi poate chiar mai mult în cazul celor care sunt cu adevărat foarte buni.