Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

"2011, ultimul an de măsuri de austeritate"

Poate cea mai mare problemă pe care a avut-o România în ultimii trei ani a fost ciclul celor şase campanii electorale care s-au succedat la fiecare jumătate de an. Din cauza luptei politice aprige, iar aici vinovăţia nu aparţine exclusiv unui partid sau a altuia, mai multe măsuri necesare nu s-au luat, în schimbul lor punându-se alte decizii populiste şi nesustenabile economic. Aşa se face că în 2007 şi 2008 am mărit salarii şi pensii mai mult decât ne-am fi permis, iar în 2009 am evitat să luăm măsurile de corecţie care se impuneau.

Acum, ne aflăm în postura extrem de dificilă de a propune măsuri de austeritate care nu afectează numai electoral partidul de guvernământ, ci şi economia în ansamblu. Sunt absolut convins că dacă am fi început procesul de restructurare bugetară încă de anul trecut, 2010 ar fi însemnat creştere economică. Ca partid de guvernământ, şi PDL trebuie să-şi asume parte a responsabilităţii pentru această stare de fapt. În acest context, nu trebuie însă exonerate nici partidele de opoziţie, care au reprezentat o cauză importantă a exceselor bugetare.

Perspectivele economice pentru anul acesta nu sunt cele mai trandafirii. Ele sunt cauzate de nevoia de a limita, fie şi parţial, deficitul bugetar. În acest sens, Guvernul a fost obligat să ia o serie de măsuri nepopulare. Cine spune că se putea altfel, greşeşte sau este demagog. Din punctul meu de vedere însă, prelungirea pe o perioadă îndelungată a măsurilor de austeritate este cel mai rău lucru pe care îl poate face România. Cel mai important lucru într-o economie de piaţă este gândirea pozitivă. Or, aşa cum stau lucrurile acum, numai de gândire pozitivă nu putem vorbi.

Eu vreau ca 2011 să fie ultimul an în care să vorbim de restructurări de personal bugetar şi de tăieri, fie ele şi temporare, de venituri. Nu ne putem permite să alimentăm ideea declinului economic. Am învăţat, în aceşti ultimi 10 ani de capitalism, că succesul economic depinde de factori subiectivi precum încrederea populaţiei în economie. Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de a oferi încredere şi speranţă. Or, aceste două deziderate nu pot fi realizate prin măsuri de austeritate.

Nu ştiu cum gândesc alţi colegi din PDL, dar sincer, şi pentru partid, cred că ar fi mai bine să se termine odată cu măsurile atât de antipopulare şi să începem să ne revenim. Pentru că altfel ajungem la zicala populară: "boală lungă, moarte sigură".

Dacă mai trebuie să disponibilizăm personal bugetar, atunci să încheiem procesul în primul trimestru al lui 2011, chiar cu riscul unor atacuri politice şi mediatice însemnate. Dacă mai trebuie să menţinem scăzute salariile şi pensiile îngheţate, atunci să o facem în 2011 la un nivel mai mare, decât să fluctuăm după aceea. Mai bine operăm ce este rău repede, pentru a începe convalescenţa.

Nu sunt neapărat adeptul terapiei de şoc. Cred însă că trebuie să avem un moment t0 de la care să pornim fără constrângeri de ordin social. Nu trebuie să încercăm să mai limităm costurile politice, ci trebuie să facem tot posibilul să scoatem ţara din criză, chiar dacă asta ar putea însemna o presiune uriaşă pe forţele politice aflate la putere. Până la urmă, puţin sacrificiu în interesul general poate fi apreciat de electorat.

Singura noastră şansă politică este ca 2012 să fie un an de creştere economică importantă. Dacă nu reuşim până la încheierea acestui ciclu electoral să arătăm că suntem în stare de aşa ceva, atunci cu siguranţă vom pierde. Pe de altă parte, creşterea din 2012, pe fondul rezolvării problemelor sociale şi bugetare în 2011, trebuie să arate că măsurile luate de noi sunt cele corecte.