Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Asigurarea traiului decent - interes naţional vs. populism deşănţat"

Constituţia României prevede obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Această noţiune abstractă, traiul decent, se traduce, în realitate, în condiţii de viaţă civilizate, un venit minim garantat, asistenţă socială acolo unde este nevoie, asistenţă sanitară şi garantarea dreptului la pensie pentru cei vârstnici. Toate acestea nu sunt facultative şi nu reprezintă un moft. Dar despre ele se vorbeşte de cele mai multe ori în termeni macroeconomici sau, populist, în promisiuni electorale.

Observaţia de mai sus îmi aparţine doar parţial. Observaţia a venit din partea pensionarilor din Colegiul 2 Arad, cu care am avut ocazia să discut şi la audienţe, şi la acţiunile desfăşurate în Colegiu, şi recent, de ziua lor, a persoanelor vârstnice, sărbătorită internaţional la 1 octombrie.

Nivelul de trai a fost tema principală a discuţiilor purtate de pensionari între pensionari şi cu autorităţile locale sau parlamentare pe care le-au întâlnit cu această ocazie. Nivelul de trai a rămas principala preocupare şi pentru cei vârstnici! Responsabilitatea pentru această nemulţumire generală mi-o asum în calitate de parlamentar şi în calitate de cetăţean. Sunt conştientă că permanent va fi loc de mai bine şi am speranţa că îmi împărtăşiţi sentimentul că deseori, ca parlamentari, ne aflăm între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, avem dorinţa sinceră de a le oferi cât mai mult seniorilor noştri, de la pensii mai mari, la un sistem de protecţie socială mai amplu. Pe de altă parte, acele date macroeconomice despre care vorbeam anterior, acţionează ca un duş rece, ori de câte ori avem tentaţia de a promite mai mult decât ne ţine plapuma.

Fără să mă lansez în acuzaţii politice, îmi doresc să avem maturitatea de a învăţa din greşelile trecutului, fie el şi recent. Ceea ce au promis guvernanţii în anul electoral 2008 pentru persoanele vulnerabile, printre care şi pensionarii, a fost radical şi demagogic. Spun acest lucru cu responsabilitate. Românii în general şi pensionarii români cu precădere, speră şi sunt optimişti, dar sunt în aceeaşi măsură sceptici faţă de promisiunile venite din partea actorilor politici. Este o stare de fapt pe care suntem datori să o reparăm, recâştigând încrederea acestor oameni, pierdută în anul 2008 - nu pentru voturi, ci pentru că aşa este corect.

Cum? Acţionând cu responsabilitate şi chibzuinţă. Oricât de plăcut ar fi mirajul acordării unor subvenţii acum, pe termen scurt, pensionarii vor înţelege că pentru plata acestor beneficii statul se îndatorează, iar copiii lor vor fi buni de plată în următorii ani. Aşa cum îi cunosc eu pe seniorii noştri, nu vor accepta niciodată ca tinerii de acum să se sacrifice gratuit.

Ceea ce are nevoie România - primeşte din partea guvernării actuale. Condiţii de trai decente şi măsuri de dezvoltare luate cu chibzuinţă. Iar românii au înţeles, poate mai bine decât unii dintre politicienii lor, că vremea demagogiei a expirat, fiind nevoie acum de realism. Curios nu este faptul că pensionarii români ştiu ce înseamnă criza economică pentru Grecia şi ce ar fi putut însemna pentru România, în lipsa măsurilor grele de austeritate asumate de Guvernul Boc în 2010. Nu este curios pentru că vârstnicii români sunt, dincolo de toate, foarte-foarte înţelepţi.

Pentru această înţelepciune a lor şi pentru sfaturile pe care ni le dau uneori involuntar, vă îndemn să ne mobilizăm şi mai departe. Pentru a susţine acele măsuri de protecţie socială obligatorii prin Constituţie pentru asigurarea unui trai decent şi pentru a proteja economia României de turbulenţele externe. Doar astfel vom putea permite, în viitorul apropiat, majorări sustenabile ale pensiilor. Până atunci, statul oferă asistenţa şi protecţia socială pe care şi le permite, îndeplinind, chiar dacă modest, acea "decenţă" obligatorie pentru nivelul de trai al românilor.