Parliamentary debates

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnul deputat Gireadă.

Domnul Dumitru-Verginel Gireadă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se va numi "Guvernul a aprobat modificarea Legii Camerelor Agricole pentru fermieri, dar culmea, tocmai fără consultarea şi acordul fermierilor".

Proiectul iniţiat de Ministerul Agriculturii schimbă radical vechea lege şi îi nemulţumeşte în mod clar pe fermierii mai mici sau mai mari, care acuză politizarea camerelor agricole, precum şi faptul că nu au fost consultaţi de minister la elaborarea proiectului, deşi au cerut imperativ acest lucru.

Reprezentanţii a unsprezece asociaţii profesionale reprezentative ale producătorilor agricoli au cerut ministrului agriculturii, Daniel Constantin, dar şi primului-ministru al României, Victor Ponta, să fie consultaţi cu privire la modificările aduse Legii camerelor agricole. Acest lucru a fost însă ignorat de reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi de însuşi premierul României.

Ce ne spun acum fermierii noştri? Ne spun că dacă modificările au ieşit aşa cum a vrut ministerul, practic, camerele agricole nu sunt ale lor.

Pe cine să credem, atunci când ministrul agriculturii ne spune că de fapt "camerele agricole vor funcţiona, aşa cum au cerut fermierii şi în interesul fermierilor şi că vor fi conduse de fermieri"?

Legea camerelor agricole a fost amânată anul trecut tocmai pentru că exista sentimentul politizării acestor structuri, după care s-a intrat într-o dispută pe care o cunoaştem cu toţii, dacă aceste structuri sunt mai eficiente dacă rămân în structura consiliilor judeţene sau trebuie să fie ONG-uri ale fermierilor. Din punctul de vedere al ministerului s-a susţinut însă că ele trebuie să fie ONG-uri. Şi aşa a şi rămas. Dar, acelaşi ministru al agriculturii a recunoscut că nu îi va putea ajuta pe fermieri cu partea de buget şi de fapt aici este şi marea problemă, pentru că nu există practic niciun buget pentru organizare. Atâta timp cât sunt ONG-uri ale fermierilor, crede ministrul agriculturii, ar trebui să existe o mobilizare doar din partea fermierilor pentru organizarea acestor structuri.

Cu alte cuvinte, noile camere agricole sunt definite ca organizaţii neguvernamentale, fără nicio legătură cu bugetul public. Or, la nivelul judeţelor, nu sunt fermieri care să îşi anunţe disponibilitatea de a finanţa toate aceste cheltuieli. Pur şi simplu, fermierii nu sunt dispuşi să plătească, pentru că nu îşi permit nicidecum încă o povara financiară. Iată care le sunt, în schimb, nemulţumirile şi multele semne de întrebare: "Care este de fapt rostul camerelor agricole? Să fie mai mulţi şefi, să mai dăm o taxă? Ce reprezentant de asociaţie a fost ascultat de fapt la minister? Nu cumva o să fie încă o suprastructură? Eu dau o mie de lei, dar ce primesc? Ce garanţie ne oferă camera agricolă când totul e sub călcâiul Ministerului Agriculturii? Agricultorii ştiu ce să producă, nu trebuie să le spună camera agricolă". Şi foarte mulţi dintre fermieri au în continuare suspiciuni cu privire la o eventuală imixtiune a factorului politic.

Pe fondul acestei realităţi din mediul rural românesc, discutăm, iată, despre camerele agricole private care să ia locul camerelor agricole aflate în subordinea consiliilor judeţene şi care urmează să fie desfiinţate.

Vorbim, aşadar, de desfiinţarea unor structuri perfect funcţionale în favoarea unor structuri mai degrabă ...virtuale, viitoare ONG-uri la fel de sărace ca şi fermierii noştri.

În concluzie, vă întreb pe Domniile Voastre: unde vrem, de fapt, să ajungem cu camerele agricole?

Deputat Dumitru-Verginel Gireadă, deputat de Botoşani.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulţumesc.