Parliamentary debates

Doamna Camelia Gavrilă:

"Alimentaţia şi obezitatea infantilă. Demersuri educaţionale, medicale şi de cercetare"

Rapoartele anuale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii indică în mod constant, în ultimele decenii, amplificarea alarmantă a unui fenomen nedorit şi periculos: alimentaţia incorectă şi obezitatea populaţiei. Conform acestor statistici, în jur de 30% dintre adulţii lumii şi aproape 20% dintre copii sunt afectaţi de acest fenomen.

Şi în cazul ţării noastre situaţia menţionată se regăseşte îngrijorător, datele furnizate de institute prestigioase, precum Institutul Naţional de Endocrinologie "C. I. Parhon", apreciază că 25% dintre cetăţenii români sunt obezi şi 50% sunt supraponderali. Este şi mai grav însă faptul că în rândul populaţiei atinse de obezitate şi supraponderabilitate întâlnim foarte mulţi copii. Există diverse statistici, cele mai optimiste dintre acestea susţinând faptul că trei din zece copii români sunt supraponderali, iar 8% sunt efectiv obezi, în timp ce alte statistici, mai pesimiste, indică cifre mai ridicate.

Realizând pericolul pe care acest fenomen îl reprezintă pentru viitorul continentului nostru, Uniunea Europeană a lansat, în anul 2014, "Planul de acţiune împotriva obezităţii infantile 2014-2020", arătând că 7% din bugetele pentru sănătate din ţările UE sunt cheltuite pentru tratarea bolilor asociate obezităţii, că anual decedează 2,8 milioane de oameni din cauze care au legătură directă cu obezitatea şi supraponderabilitatea, dublate de consecinţe medicale diverse, şi că unul din trei copii din ţările Uniunii sunt obezi sau supraponderali.

Datele prezentate sunt alarmante. Având rareori legătură directă cu moştenirea genetică a copilului, obezitatea infantilă reprezintă, mai degrabă, consecinţa unui cumul de factori favorizanţi, de natură socială, printre care: deficitul de educaţie şi informare în domeniul nutriţiei, al alimentaţiei sănătoase, lipsa preocupării pentru mişcarea fizică si sport, activităţi sportive sau supravegherea parţială a comportamentului copiilor din partea părinţilor, a familiei în general, sau din partea şcolii.

Implicarea şi atitudinea familiei sunt esenţiale, pentru că niciun alt actor de pe scena educaţiei nu are un rol mai important în formarea caracterului, a deprinderilor unui copil, în procesul de trecere a acestuia către adolescenţă şi mai apoi către viaţa adultă.

Din nefericire, în domeniul educaţiei pentru o viaţă sănătoasă acest proces înregistrează, nu de puţine ori, grave eşecuri. Întâlnim, în primul rând, părinţi care manifestă, ei înşişi, multe carenţe în ceea ce priveşte educaţia în acest delicat domeniu. Decişi să le ofere copiilor lor o alimentaţie bogată, aceştia sfârşesc prin a creşte şi a hrăni copilul într-un mod total nesănătos, în meniul zilnic al acestora aflându-se produsele de cofetărie, dulciuri oferite în exces, băuturi carbogazoase, produse de tip fast food. Şi, de cele mai multe ori, aceste excese sunt dublate de indiferenţa pentru activităţile sportive şi mişcare fizică, necesare pentru dezvoltarea complexă a copilului, alternativele recreative fiind reprezentate deseori de activităţi sedentare legate de computer/telefon, tabletă sau de vizionarea programelor TV.

O a doua categorie o reprezintă părinţii care, din cauza constrângerilor materiale, sunt nevoiţi să-şi caute locuri de muncă la distanţe mari de localitatea de domiciliu, de cele mai multe ori dincolo de graniţele ţării. În acest caz, mulţi copii minori rămân în îngrijirea unor rude apropiate, bunici, în general, nu întotdeauna pregătiţi pentru a le oferi o alimentaţie potrivită şi o educaţie pe măsură.

Împărţind responsabilitatea educării copilului şi a adolescentului cu familia parentală, şcoala are, în aceeaşi măsură, un rol deosebit de important în formarea acestuia. În speţa de faţă, implicarea este încă sumară, pentru că accentul se deplasează inevitabil pe transmiterea de informaţii, pe latura cognitivă a şcolii, decât pe latura formativă, pe valenţele educaţionale, aşa cum sunt şi demersurile, programele educaţionale orientate spre promovarea unei alimentaţii sănătoase şi spre necesitatea mişcării fizice. Un program social valoros şi util iniţial este "Cornul şi laptele", program care şi-a epuizat totuşi substanţa, care a produs efectele dorite, dar care are nevoie urgentă de reconfigurare. Şi, în ciuda eforturilor legislative de a oferi zilnic fructe la dispoziţia populaţiei de vârstă şcolară, "Cornul şi laptele" rămâne încă singurul program alimentar constant în unităţile noastre şcolare, datorită unor argumente importante, în sensul în care pentru mulţi elevi, în special din mediul rural, această gustare reprezintă uneori singura masă a zilei.

În acelaşi sens, remarcăm şi insuficienţa activităţilor care încurajează mişcarea în aer liber. Orele de educaţie fizică şi sport, pe lângă faptul că sunt insuficiente, sunt înlocuite, nu de puţine ori, cu ore de pregătire suplimentară la diferite alte discipline, fie pentru că sunt, într-un mod eronat, considerate mai puţin importante în ierarhia curriculară, fie că sunt valorizate disciplinele integrate în evaluările naţionale, fie pentru că unitatea respectivă de învăţământ nu beneficiază de o bază sportivă adecvată desfăşurării acestora.

Aşadar, ce este de făcut pentru a ţine copiii cât mai departe de problemele medicale cauzate de obezitate şi de supraponderabilitate? Putem să luptăm, oare, într-un mod eficient împotriva mentalităţilor, a cutumelor alimentare nesănătoase, împotriva acestor disfuncţionalităţi de natură sistemică şi care ameninţă sănătatea copiilor care reprezintă o vârstă fragilă, vulnerabilă, dar şi viitorul unei naţiuni?

Opinia noastră este că putem atinge acest obiectiv major, cu anumite condiţii şi măsuri:

• Dacă reuşim să conştientizăm, să dezvoltăm şi să implementăm împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, cu instituţiile mass-media, cu autorităţile locale şi cu reprezentanţii societăţii civile, programe eficiente de educare a populaţiei - părinţi, cadre didactice, elevi - în sensul adoptării unui stil de viaţă sănătos, bazat pe o alimentaţie potrivită, echilibrată şi pe promovarea exerciţiului fizic, în diferitele forme ale acestuia;
• Să dezvoltăm bazele sportive şcolare şi să renunţăm la deprinderea de a le ţine sub protecţia lacătelor, lipsind astfel elevii de posibilitatea de a practica activităţi sportive neorganizate în timpul lor liber, în contextul în care pentru mulţi tineri nu există altă alternativă pentru mişcare, comunicare, dezvoltare, activităţi recreative;
• Creşterea treptată a numărului de ore destinate practicării sportului şi educaţiei fizice, inclusiv cursuri opţionale, jocuri şi cercuri sportive;
• Completarea Programului actual denumit "Cornul şi laptele", în favoarea proiectelor care susţin consumul de fructe şi legume bogate în vitamine, spre exemplu, sau al celui care asigură consumul zilnic de miere de albine în şcoli şi al cărui termen de implementare este prorogat, periodic, încă din anul 2014;
• De asemenea, se impune, la sfârşitul acestui an şcolar, finalizarea pilotării programului de asigurare a unei gustări sau a unui prânz cald, cu toate măsurile şi reglările legislative şi logistice necesare, la nivelul Guvernului şi al Parlamentului;
• Monitorizări periodice ale stării de sănătate şi ale evoluţiei ponderale a copiilor, realizate prin implicarea medicilor, a nutriţioniştilor, a cercetătorilor din diferite domenii conexe temei în discuţie;
• Încurajarea temelor de cercetare în domeniul alimentaţiei sănătoase, al bolilor de nutriţie, al efectelor nocive, în cazul alimentaţiei incorecte, cu focalizare pe anumite nivele de vârstă - copilărie, pubertate, adolescenţă.

Recent, s-a desfăşurat la Bruxelles, în perioada 22-23 mai 2017, reuniunea miniştrilor Consiliului Uniunii Europene, ai Educaţiei, ai Tineretului şi ai Sportului. Cu această ocazie, miniştrii de resort au discutat şi despre modalitatea de elaborare a unor politici de antrenare a mijloacelor de informare în masă, în campanii menite să sprijine popularizarea necesităţii sociale a practicării sportului.

În consecinţă, este semnificativ faptul că, imediat după întoarcerea în ţară a domnului Marius Dunca, ministrul tineretului şi sportului, Departamentul de ştiri al TVR s-a hotărât să fie primul partener media care să se implice într-un asemenea proiect, iniţiind o campanie de informare intitulată sugestiv şi cu o conotaţie negativă atenuată - "Copii cu greutate".

Astfel, rămâne salutar acest prim demers mediatic şi de parteneriat autentic şi generos, pe fondul său. Mai mult, apreciind cum se cuvine invitaţia lansată de iniţiatori, de a ne alătura acestei campanii responsabile şi utile, eu şi colegii mei din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Camerei Deputaţilor suntem pregătiţi să trecem rapid la identificarea celor mai potrivite forme de implicare în susţinerea acesteia, în sensul măsurilor menţionate anterior, al demersurilor legislative necesare, considerând că o campanie de acest tip, deşi complexă şi dificilă, este generoasă şi profund utilă, din perspectivă medicală, educaţională, socială în general.

Este un adevăr incontestabil existenta unui raport invers proporţional între numărul copiilor prezenţi pe terenurile de sport şi de joacă, în general, cu cel al pacienţilor nevârstnici care au nevoie de servicii medicale, cu implicaţii în ceea ce priveşte starea de fericire şi echilibrul psihologic al tinerilor care adoptă un stil de viaţa sănătos, dinamic, activ.