Parliamentary debates

Doamna Antoneta Ioniţă:

După o săptămână dominată de discuţiile despre bugetul pe anul 2019, care adeseori au căpătat un accent acut, poate că se cuvine să discutăm, după ce patimile au trecut, despre adevărurile acestui buget. Sper ca parlamentarii PSD-ALDE să înţeleagă, în sfârşit, în termeni corecţi, ce ne-a oprit pe noi, liberalii, să ne dăm girul asupra bugetului pe anul 2019.

Întâi de toate, pentru că este un buget nerealist, care se bazează pe o prognoză incorectă şi fals optimistă. Un buget construit pe o creştere economică de 5,5% din PIB, în condiţiile în care Comisia Europeană a redus prognoza până la 3,8%, iar Banca Mondială până la 3,5%, demonstrează lipsa de responsabilitate a celor care au gândit construcţia bugetară.

Apoi, bugetul este unul populist. Se vorbeşte despre majorări de salarii şi pensii, dar cât de sustenabile sunt acestea se va vedea spre finalul anului când, în lipsa creşterii economice promise, s-ar putea ca aceste venituri să nu poată fi plătite. Un lucru, din păcate, extrem de posibil, cât timp vorbim despre un buget de consum, şi nu despre unul de dezvoltare. La aceasta se adaugă situaţia comunităţilor locale, unde asistăm la scăderi semnificative de venituri, concomitent cu transferul unor responsabilităţi spre primării. Iar cea mai grea dintre acestea, asigurarea indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, copiii cu dizabilităţi şi însoţitorii acestora, în general pentru tot ceea ce înseamnă asistenţa socială, va fi un punct de încercare nu doar pentru edili, ci mai ales pentru familiile şi aşa aflate în dificultate. O decizie care vă face să nu fiţi cu nimic diferiţi de cei care, în parcările hipermarketurilor sau pe stradă, parchează pe locurile persoanelor cu handicap, într-un evident dispreţ faţă de oamenii cu nevoi speciale.

Şi mai ascunde ceva acest buget: ipocrizia. Vorbim despre descentralizare când, de fapt, demonstraţi că agenda Guvernului este cu totul în altă parte faţă de priorităţile comunităţilor locale. Transferaţi responsabilităţi fără să asiguraţi şi resursele necesare, iar primul efect este unul previzibil: stoparea dezvoltării, incapacitatea comunităţilor de a-şi realiza investiţiile, într-un cuvânt, stagnare. Da, bugetul nu poate fi sustenabil şi pentru că ascunde multă ipocrizie. Vorbim despre spitale regionale care rămân doar pe hârtie, dar "inovăm" programe medicale de tipul "Vitamina D" sau "Panorama", pe care nu le recomandă nici OMS, nici Uniunea Europeană.

În concluzie, liberalii nu au votat acest buget nu doar pentru că se află în opoziţie, ci pentru că se tem că este un buget care nu va putea fi executat şi care pune în pericol stabilitatea economică a României, dar şi funcţionarea sistemului public, că pune în pericol soarta a milioane de români, că perpetuează lipsa de predictibilitate de care mediul economic are nevoie.

Sunt extrem de curioasă care va fi politica de rectificare bugetară peste câteva luni şi care vor fi cifrele vehiculate de Guvern, când prognozele de astăzi se vor dovedi nerealiste. Ce justificări se vor găsi când minciuna pe care a fost construit bugetul pe anul 2019 nu va mai putea fi ascunsă? Când realitatea va fi evidentă, pe cine veţi pasa responsabilitatea? Pe semidocţii care aruncă România în haos sau veţi găsi ţapi ispăşitori? Atunci, tot noi, liberalii, vom fi vinovaţi?