Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Mina de uraniu şi Crucea celor năpăstuiţi"

În Suceava există încă mii de oameni care trăiesc în condiţii amare, din exploatarea de zăcăminte. Minerii de la Crucea, ultima mină de uraniu a României, muncesc în condiţii de risc extrem, sunt expuşi la radiaţii ucigătoare. Ei şi familiile lor sunt năpăstuiţii al căror urlet de durere este ignorat de mai bine de un an. Guvernul chefliilor liberali nu s-a preocupat un an întreg pentru ca aceşti oameni să îşi primească banii alocaţi pentru hrană - erau bani meniţi să le asigure traiul, suma alocată prin lege pentru antidotul la radiaţiile care le-au mistuit sănătatea.

A plecat Guvernul liberal şi a venit Guvernul dreptu’-n-stângu’, care nu le-a mai plătit nici salariile, luni de zile. Minerii de la Crucea, oameni destoinici, temerari şi necăjiţi, care sfidează moartea coborând în adâncuri toxice pentru a-şi creşte copiii, şi-au cerut drepturile. Au fost ignoraţi. Au anunţat că vor protesta închizându-se în galeriile subterane, acolo unde respiră radon şi unde fiecare oră în plus îi apropie de moarte.

Au fost ignoraţi în continuare. Suferinţa lor n-a clintit nepăsarea unui prim-ministru perpetuu abulic. Autorităţile toate au fost preocupate doar să pună batista însângerată de durerea ortacilor pe batista mass-mediei. După zile întregi de agonie în subteran, minerii au primit o parte din datoria pe care statul, atât de cinic administrat astăzi, o are faţă de ei. Dregătorii judeţului şi administratorii ţării se comportă ca şi când minerii le-ar cere favoruri personale, ca şi cum existenţa minei ar fi o concesie făcută mărinimos unor nepricepuţi la alte munci. Le vorbesc jignitor, iar atunci când nu-i ignoră, îi umilesc. Ruşine, guvernanţi de mucava! Să vă fie ruşine că nu aveţi putinţa de a vă imagina soarta acestor oameni, că nu aveţi ştiinţa de a găsi soluţii pentru viaţa lor şi a familiilor lor, că le vorbiţi astfel sau nu le vorbiţi deloc!

Minele trebuie ecologizate, exploatarea de uraniu de la Crucea este de mult în fază finală - nu mai există resursă şi deopotrivă avem obligaţia de a găsi, ca ţară, alternative pentru dezvoltarea sustenabilă. Ştim cu toţii că mineritul va trebui, treptat, înlocuit cu producţie de energie mai puţin dăunătoare planetei, ştim că avem angajamente internaţionale şi urgenţe climatice care ne obligă să ne desprindem de condiţiile aproape medievale ale activităţilor din subteran, dar este obligaţia Guvernului ca toate aceste lucruri să se întâmple, în timp ce minerilor li se respectă drepturile, inclusiv dreptul la muncă - muncă plătită! - dar şi dreptul la sănătate, la viaţă.

Este treaba Guvernului să identifice alternative, să se asigure că grija pentru planetă e însoţită de grija pentru cei care plătesc taxe. Este treaba Guvernului să ştie şi să poată!

Dacă minerii nu îşi strigă durerea pe reţele sociale, nu înseamnă că îi puteţi ignora. Dacă mii de oameni de la Crucea nu protestează în faţa Guvernului, nu înseamnă că suferinţa lor poate fi sfidată. Minerii nu pot adopta manifestul vizionar al zilei Vinerea Verde, nu pot posta ipostaze conforme pe trotinetă electrică şi nu pot să-şi exprime doct nevoia de a diminua amprenta de carbon în aer, dar pentru toate acestea nu aveţi dreptul să-i condamnaţi la inexistentă! Ei aşteaptă bani pentru muncă, exact ca şi voi, la sfârşitul fiecărei luni în care au lucrat. Aşteaptă să-şi încaseze toate drepturile, la fel ca voi. Aşteaptă respect de la statul cu care au contract, la fel ca voi! Aşteaptă soluţii atunci când locurile lor de muncă dispar... de la voi!